Cum ajungi stewardesa la Emirates. Povestea Alexandrei

20 august 2014
interviu-alexandra

 

Cand am cunoscut-o pe Alexandra, am stiut din primul moment ca este un om special. Cu felul ei de-a fi, vesel si optimist, cu fericirea pe care o citesti pe fata ei in fiecare clipa, lumineaza orice incapere in care intra. Sau, dupa caz, orice avion in care zboara. Astazi, cand a decis sa revina acasa, sa lase Dubai-ul pentru Romania, a facut un mare pas. A luat una dintre cele mai grele decizii. Cu peste 7000 de ore de zbor, pozitii de insotitor de bord inclusiv in First Class, si o cariera in aviatie la Wizz Air si la Emirates, Alexandra a acceptat sa ne ofere unul dintre cele mai sincere interviuri pe care le-am facut vreodata.

 

Cum ai inceput sa zbori?

Cand aveam 5 ani, daca m-ai fi intrebat ce vreau sa devin, ti-as fi zis ca ma gandesc sa ma fac astronaut. Nu stiu unde vazusem eu imagini cu astronautii, nu intelegeam eu prea bine ce cautau ei in spatiu, dar mi se parea extraordinar ca se plimbau in intunericul ala, inconjurati de stele. Cam atata pricepeam eu la varsta aia, ca sunt niste oameni imbracati foarte ciudat, care ating stelele si luna. Apoi, in scoala, a inceput sa-mi placa mult geografia. Desenam mai mereu hartile din manual si ma plimbam, in minte, prin toate colturile lumii. De-abia in liceu mi-a incoltit ideea de a ma face stewardesa. Ca mijloc de a vedea tot ce puneam eu pe harta la orele de geografie.

Cand am terminat facultatea, adica in 2005, nu existau decat TAROM si Blue Air. Care nu te angajau decat daca aveai un brevet emis de cei de la Scoala Superioara de Aviatie Civila. Brevet care nu-ti garanta ca si obtineai job-ul, era doar un prim pas obligatoriu in vederea angajarii. Costul acestui curs era atunci 2500 de euro. Enorm pentru mine! De companiile din Orient nu prea se stia, asa cum se stie acum, asa ca imi cam luasem gandul de la aviatie. Lucram intr-un call center cand prietena mea din facultate mi-a spus ca a vazut un anunt intr-un ziar care se distribuia gratuit la metrou. Wizz Air deschidea baza din Bucuresti. Si faceau angajari. Nu voiau numai oameni cu experienta. Nu iti trebuia niciun brevet. Indeplineam toate cerintele mentionate in anunt. Era minunat!

Mi-a disparut din entuziasm cand am ajuns la interviu. Eram inconjurata de o mare de oameni, fotomodele, oameni intorsi de pe vas care aveau experienta bogata in customer service, baieti si fete care mai zburasera inainte si care emanau o siguranta din care eu nu aveam nici macar pe sfert. Ca sa nu spun cum eram imbracata. Aflasem cam pe ultima suta de metri de acest interviu, si nici nu aveam foarte multi bani atunci ca sa imi cumpar costum, pantofi si tot ce imi mai trebuia.

M-am dus la interviu cu o camasa alba imprumutata, blugi si niste cizme negre carora le disparuse luciul demult, la cat umblasem cu ele…Aveam palmele ude de transpiratie, dar pe tot parcursul discutiei cu cei din comisie nu am lasat sa se vada nicio secunda emotia. Am fost tot timpul cu zambetul pe buze si imi aduc aminte ca am reusit chiar sa-i fac sa rada.

Nici mie nu-mi venea sa cred, dar reusisem! Celor care erau curiosi, le-am spus tot timpul ca la Wizz se fac angajari pe bune. Credeti-ma, sunt cel mai bun exemplu!

 

Asa ca, ti-ai inceput cariera de stewardesa la Wizz Air. Ti se pare o idee buna pentru cei care isi doresc o cariera in aviatie?

Mi se pare o idee excelenta pentru cei care isi doresc sa inceapa o cariera in aviatie. Nu vor neaparat oameni cu experienta, training-ul este platit de ei, nu-ti trebuie nicio scoala de aviatie, lucrezi intr-un colectiv tanar. Eu pluteam, efectiv, cand am inceput sa zbor, atat de fericita eram! Intr-adevar, nu vedeam lumea, asa cum visam eu, pentru ca toate zborurile la Wizz Air sunt dus-intors, dar zburam! Am facut parte din prima generatie de oameni angajati de Wizz. Am vazut cum se pune baza pe picioare si cum se contruiesc lucrurile de la zero. Si eram foarte mandra! Si nu, mandria asta nu disparea nici macar cand trebuia sa ma trezesc la 3 dimineata pentru 4 sectoare.
Imi indeplinisem visul prin forte proprii. Iar asta mi-a adus incredere in mine. Pe langa asta, am invatat foarte multe de la colegii de la Wizz, pentru ca o parte din ei deja lucrasera pentru Etihad, Emirates, Qatar sau Gulf si aveau o experienta de invidiat. De multe ori ii rugam sa-mi povesteasca despre viata de-acolo, despre zboruri, oameni, destinatii, asa ca atunci cand am ajuns si eu, la randul meu, la Emirates, intr-o oarecare masura stiam la ce sa ma astept.

 

interviu-alexandra-5

 

De ce stewardesa la Emirates si nu la alte companii din Orient?

Ideea de a pleca la Emirates a aparut dupa trei ani si jumatate de zburat pentru Wizz, dar nu aveam in gand neaparat Emirates. Si Etihad ar fi fost o optiune la fel de buna pentru mine, dar s-a intamplat ca Emirates sa tina interviu in Milano in perioada in care m-am hotarat eu sa plec. In plus, Emirates a fost desemnata, de atatea ori, cea mai buna companie din lume. Era o mandrie sa zbor pentru ei.

La Milano, alte emotii. Eram, de data asta, mult mai putini la interviu, dar si cerintele erau mai mari. Interviul nu mi s-a parut neaparat greu, cat lung. Trei zile de probe eliminatorii, din care unele chiar te puneau in dificultate. Jocul de roluri mi s-a parut dificil, aveam de-a face cu situatii imaginare destul de neplacute si cheia era sa-ti pastrezi calmul si sa incerci sa vii cu solutii, oricare ar fi fost ele, si in niciun caz sa nu ripostezi, chiar daca se tipa la tine. Daca la interviul pentru Wizz nu aveam nici cea mai mica speranta ca voi fi aleasa, aici am simtit pe parcursul celor trei zile ca sunt ce le trebuie lor si ca nu voi avea probleme. Am trecut de interviu in octombrie si la mijlocul lui decembrie deja incepeam training-ul.

 

Care au fost problemele pe care le-ai intampinat cand te-ai mutat in Dubai?

Din momentul in care ajungi in Dubai, totul se desfasoara foarte repede. Nu ai timp sa te gandesti prea mult la faptul ca tocmai te-ai mutat la peste 3000 km distanta de casa. Nu imi aduc aminte sa ma fi lovit de probleme sau de neplaceri de la inceput (in afara de dorul de casa care nu m-a parasit nicio clipa), chiar am o amintire frumoasa legata de momentul sosirii. In primul rand, aroma de scortisoara amestecata cu tutun (pentru mine asa miroase Dubai-ul) si conversatia avuta cu soferul care m-a dus la apartamentul care imi fusese repartizat. Mi-a urat mult succes in cariera, m-a incurajat si mi-a impartasit cate ceva din experienta lui legata de viata in Dubai.

 

Cum a fost trainingul Emirates?

Am avut o saptamana de familiarizare, numita „induction week”, in care mi-am cunoscut colegii de grupa, colegi care aveau sa-mi devina si prieteni mai tarziu. M-am simtit un pic stinghera initial, pentru ca eram singura romanca din grupa mea de 30 de oameni, dar m-am imprietenit foarte repede cu toata lumea, am fost uniti de la inceput si ne-am ajutat unii pe altii inca din primele zile. Saptamana asta a cuprins, printre altele, repetarea unor analize medicale, un tur al orasului si o prezentare mai detaliata a companiei si a culturii arabe, in general. Apoi a urmat trainingul propriu-zis. Pentru mine, care aveam deja baza si terminologia de la Wizz, a fost relativ usor, dar pentru cei care nu mai zburasera inainte nu a fost deloc simplu. Ca tot a venit vorba despre asta, se stie ca Emirates ofera cel mai bun training din lume! Si nu ca ne laudam noi cu asta, am auzit-o de la altii din domeniu.

 

interviu-alexandra-6

Cum ti s-a parut viata in Dubai? Dar la Emirates? Erai, totusi, o femeie occidentala intr-o tara araba.

Dubai-ul este un oras care impresioneaza pe oricine, la inceput. Toate cladirile alea inalte de pe Sheikh Zayed, mall-urile, restaurantele, hotelurile…esti inconjurat de lux. Nu zic ca e neaparat bun gust, dar e lux. Daca admir ceva legat de Dubai si de Emirate, in general, este rapiditatea cu care s-au dezvoltat in ultimii 30 – 40 de ani. Inainte era un sat micut locuit de cautatori de perle. De cand au descoperit petrolul, adica de prin 1970, este intr-o continua dezvoltare. In 40 de ani s-a ajuns la hoteluri de 7 stele si insule artificiale…Noi nu avem nici macar autrostrazi.
Dar, pentru ca exista si un dar in toata povestea asta, am simtit de la inceput ca nu apartin acestui loc. Mi s-a parut mereu un oras fara suflet, cum spunea cineva, la un moment dat, un fel de „Las Vegas in a dish dash”. Apoi, ce faci daca nu te dai in vant dupa cumparaturi si iti place simplitatea si natura? Pentru ca Dubai e orice, numai simplu si natural nu. Din punctul meu de vedere, este o destinatie de vacanta si atat. Viata de zi cu zi aici este altceva, observi multe lucruri care nu-si au locul acuma in interviu, am sa le enumar fara sa le dezvolt: modul in care sunt tratati muncitorii veniti din tarile sarace ale Asiei (si fara de care Dubai-ul nu ar fi ceea ce este astazi), conditiile lor de lucru, salariile ridicol de mici, nerespectarea drepturilor omului (practic, un fel de sclavagism modern), cenzura, religia care aici are rol de lege, toate astea sunt greu de digerat pentru cineva care a crescut intr-o democratie.

Lucrand pentru Emirates ca si cabin crew, nu m-am lovit de probleme de genul acesta, dar nici nu am putut sa ma fac ca nu exista.

Lasand aspectul asta la o parte, viata la Emirates mi-a adus multe satisfactii. Sigur ca am avut si neplaceri: ocazionalele comentarii rautacioase din partea colegilor sau a pasagerilor, oboseala cronica (am dormit incontinuu 19 ore dupa un zbor transatlantic care a durat nici mai mult, nici mai putin de 16 ore si 40 de minute, din Dubai pana in Los Angeles). Dar toate adunate au fost prea mici in comparatie cu bucuria de a vedea lumea. Am bifat 60 de destinatii si am ajuns pe 6 continente. Am plans de bucurie cand am vazut statuia lui Isus de pe Muntele Corcovado (pentru ca imi doream sa o vad inca din liceu si eram sigura ca nu o sa ajung niciodata in Brazilia), m-am topit cand am dat de mancare unei girafe in Kenya, cand am mangaiat puii de leu in Africa de Sud sau cand am tinut in brate un ursulet koala in Australia, am stat ore in sir cu aparatul in mana incercand sa fac poze balenelor (in timpul layover-ului din Sydney), mi-am adus aminte de lectiile de istorie cand am pasit pe Marele Zid Chinezesc sau cand am vizitat tunelurile Cu Chi din Vietnam, am facut plaja pe cele mai frumoase insule ale lumii (nu o sa uit niciodata prima baie in Oceanul Indian) si mi-am facut prieteni peste tot. Profesional, am ajuns unde mi-am dorit si as fi putut sa ajung chiar mai sus de atat. Eram fericita la munca, dar pana la urma, satisfactia profesionala si cea financiara nu au fost decisive, si am ales comfortul psihologic. Imi era mult prea dor de casa si nu imi vedeam viitorul in Dubai.

interviu-alexandra-2

Cat de repede ai avansat?

Am avansat relativ repede, am lucrat 1 an si 8 luni in Economy si inca pe atata in Business. In momentul in care mi-am dat demisia, ajunsesem deja in First Class. Lucrurile insa se pot misca mai repede sau mai incet in functie de nevoile companiei, stiu persoane care au avansat dupa 8 luni, la fel cum sunt unii care au ramas blocati pe gradul lor cate doi ani.

 

Care sunt destinatiile tale preferate?

Daca ar fi sa fac un top 5, ar arata asa:
1. Rio de Janeiro (una e cand inveti despre capatanile de zahar la scoala, alta e cand le vezi cu ochii tai, iar despre Copacabana nu cred ca mai e nevoie sa povestesc).
2. Kenya (pentru natura, animale si oameni)
3. Mauritius si Seychelles (chiar imi este greu sa aleg intre ele; sunt bucati de rai pe pamant)
4. Sydney (daca nu ar fi atat de departe, m-as muta acolo si maine; pur si simplu pentru ca este Sydney)
5. Bangkok (unul din cele mai exotice orase pe care le-am vazut)

 

interviu-alexandra-1

interviu-alexandra-3

Ai avut probleme pe vreunul din zborurile tale?

Mie, in 7 ani de zburat, nu mi s-au intamplat niciodata lucruri grave, am avut parte doar de cateva defectiuni tehnice minore si cazuri medicale pe care le numar pe degete. Imi aduc aminte de un atac de epilepsie, eram in India si ne pregateam de decolare. Am reactionat toti imediat, fiecare a stiut foarte bine ce are de facut, am lucrat ca o echipa adevarata. Ne-am intors la poarta si, pana la urma, capitanul a decis sa-l dam jos din avion pe pasagerul cu probleme.

Am mai avut o doamna care era gravida si incepuse, in timpul zborului, sa sangereze foarte rau. M-a abordat, vizibil jenata, era foarte speriata si eram la 4 ore distanta de cel mai apropiat aeroport. Dupa aterizare a fost imediat preluata de o ambulanta.

Dar, indiferent de caz, ca vorbim de un lesin sau de ceva mult mai grav, daca nu este un doctor printre pasageri, care oricum stie mai bine decat tine ce e de facut, tu esti singura lor speranta si nu ai voie sa afisezi nesiguranta sau teama. Pentru mine asta este aspectul frumos al meseriei. Da, esti acolo pentru oameni ca sa-i servesti, sa-i faci sa se simta comfortabil si bine primiti, dar asta e doar de suprafata si adevarata sarcina iti revine atunci cand ai de-a face cu situatii care le pun viata in pericol.

 

Crezi ca te poti lasa de zbor?

Nu. Daca te apuci de meseria asta doar pentru bani, la un moment dat, te vei lasa. Dar, daca o faci in primul rand din placere, nu te „vindeci” de zburat.

 

Ce ai recomanda celor care sunt la inceput de drum si isi doresc o cariera in domeniu?

Sa nu se descurajeze daca nu sunt acceptati din prima. Am o prietena care a fost respinsa la Wizz, si acceptata la Emirates. La fel cum stiu persoane care incearca de cate 3, 4 ori pana sa fie acceptate.

 

Cum de ai ales sa te intorci in Romania?

Asa cum am povestit mai devreme, am realizat repede ca nu sunt facuta pentru Dubai. Si, daca am stat atat, am stat pentru ca imi place meseria. Dar imi era foarte dor de casa si dorul asta nu trecea in vacante. In afara de asta, la un moment dat oricum ar fi trebuit sa ma intorc. In momentul in care ai un loc de munca aici, ti se face o viza de rezident, care iti permite sa stai in tara lor. Dar cand te pensionezi, esti liber sa te intorci la tine acasa. Nu vei avea niciodata drepturi si nu ti se va da niciodata cetatenia. Ei nu mai au nevoie de tine, chiar daca ai muncit pentru ei o viata intreaga. Am cunoscut oameni care au fost nascuti si crescuti aici si nu si-au vizitat niciodata tara de provenienta. Ei simt ca apartin acestui loc, pentru ei aici e „acasa”, cu singura diferenta ca si ei, la un moment dat, vor trebui sa plece. Asa ca mai bine pleci cand inca esti tanar si poti sa incepi o viata in alta parte. Eu asta am ales sa fac.

interviu-alexandra-4

 

37 Comentarii

  • Reply Georgiana 20 august 2014 at 12:17 pm

    Buna,
    Frumos articolul, am si o nelamurire legata de Emirates, am inteles ca nu mai accepta oameni din Romania, daca m-as duce la un interviu in alta tara voi putea fi respinsa direct ca sunt din Romania sau din alte motive?
    Multumesc!

    • Reply CAS 20 august 2014 at 2:08 pm

      In niciun caz nu vei fi respinsa fiindca esti romanca. Nu exista nimic de genul: nu mai angajeaza romani. Eu insami am luat interviul la Brussels, pentru ca nu mai venisera in Romania.Mult Succes!

  • Reply dee 20 august 2014 at 1:41 pm

    Incetati cu interviurile pe aceasta tema! Sunt total fade si neinteresante. Fiecare stewardesa care pleaca de la Emirates mai scrie cate o poveste de genul celei de mai sus. Canalizati-va energia in alta directie!

    • Reply CAS 20 august 2014 at 2:08 pm

      Poate ne poti spune tu in ce directie ti-ai dori? Momentan, domnisoarele despre care scriem au mii de ore de zbor si multe povesti de spus. Unii le apreciaza. Daca nu iti plac, nu e nicio problema, avem alte cateva zeci de articole de interes.

      • Reply andreea dea 28 august 2014 at 3:26 pm

        cel mai frumos si sincer interviu cu o stewardesa. nu renuntati la idee, oamenii sunt doar rai.

    • Reply ted 20 august 2014 at 7:28 pm

      @dee: Tu sigur nu ai treaba? Am impresia ca te retinem. Vezi ca scartaie usa la lift, poate te duci sa o tii, iti canalizezi energia intr-acolo. Asa nu mai vezi nici interviurile publicate aici.

    • Reply Vreau sa devin pilot 8 noiembrie 2014 at 4:46 pm

      Deci mie mi se par extrem de interesante.. mai ales ca ma ajuta foarte mult.

    • Reply Madalin 8 noiembrie 2014 at 4:49 pm

      O intrebare, ce trebuie sa urmezi pentru deveni insotitor de bord, am 1,75 la 15 ani, este vreo problema daca sunt baiat?Trebuie vreo scoala speciala sau se poate cu liceu?Multumesc.

  • Reply andreea dea 20 august 2014 at 1:51 pm

    cel mai frumos interviu cu o stewardesa

  • Reply Gabriel 20 august 2014 at 3:27 pm

    E impresionant, sa simti caldura care emana fiecare cuvint din povestea Alexandrei, O dragoste nesfarsita pentru Zbor, persoane, culturi, lucru care a ajutat-o sa ajunga acolo unde de ce le mai multe ori, ajungem doar in visele noastre!!
    Totodata, Sfaturile unor persoane cu atata suflet ca tine Cristina, sau ca Alexandra, sunt mici margaritare de tinut la mare pret, si rugamintea mea e sa nu te opresti niciodata, oricine si oricat ar comenta negativ. Noi toti, cei care traim, respiram acest stil de viata in fiecare zi a vietii noastre, va iubim si va apreciem in fiecare moment.

    referitor, la comentul de mai sus..
    E usor de cele mai multe ori, e usor sa fi un judecator, e la indemana, e simplu, dar sa gandesti, sa simti, sa respiri, sa fi mai bun, sa respecti, sa apreciezi munca si pasiunea unor oameni.. asta da oboseala!!

    Cele mai frumoase urari de bine la Alexandra, si mai asteptam si alte povestiri din Experienta ei, Multumim inca o data Cristina, si multumim inca o data Alexandra.

    Omagile mele cele mai sincere!! 🙂

  • Reply Bianca 20 august 2014 at 4:10 pm

    Am citit peste tot de salarul frumos pe care il ofera Emirates,de diurnele si apartamentul in care te cazeaza pe cheltuiala lor, dar am cunoscut pe cineva care lucreaza acolo si spune ca nu e deloc asa.Ca sta intr-o chirie scumpa pe care ea trebuie sa o plateasca din salarul ei si ca abia ii mai raman bani dupa. Care e adevarul pana la urma?

    • Reply CAS 20 august 2014 at 5:38 pm

      Bianca, daca 90 de oameni vin si spun ceva, intotdeauna se va gasi cineva care sa spuna ca nu e asa. Probabil ca prietena ta lcureaza la ground, la Emirates, unde conditiile sunt total diferite.

      • Reply Mia 20 august 2014 at 9:06 pm

        Cand ne vei vorbi si despre acest ground la Emirates. Iti ador munca!

    • Reply mimi 22 iulie 2015 at 9:34 pm

      Totul este asigurat, sunt conditii de invidiat. Eu am fica la Etihad, am fost la ea ,Au un apartament de 280 mp cu trei dormitoare , 4 bai,bucatarie totata, un living imens , holuri. Este obositor dar este foarte frumos.

  • Reply bianca.h 20 august 2014 at 6:59 pm

    Foarte frumoasa povestea ta,nu ma mai pute-am opri din citit.Te invidiez foarte mult Alexandra,da cu toate astea vreau sa ajung si eu ca tine intr-o zi 🙂 Visez de cand aveam 10 ani ca intr-o zi o sa pot atinge stelele si poate o sa ti se para ciudat dar eu si acuma ma inchipui printre stele numind soarela mama mea si luna tatal meu…..e un vis care vreau sa devina realitate dar am foarte multe de invatat pana o sa ajung acolo unde
    doresc sa fiu,sa ating stelele minunate care iti lumineaza calea, luna iti ureaza noapte buna iar dimineta sorele iti incalzeste sufletul……felicitariiiii Alexandra,,si tineo tot asa,, 🙂

  • Reply Bia 20 august 2014 at 8:47 pm

    Este adevarat ca primesti avertizari daca te ingrasi? Caci am inteles ca uniformele sunt facute pe o anumita masura, iar daca te ingrasi trebuie dusa la modificat, astfel primind un avertisment. Se aplica regula si in cazul in care slabesti? Dar despre greutatea admisa ce imi poti spune? De ex eu am o greutate care se incadreaza in limitele normale, dar totusi fac parte din categoria fetelor mai „plinute”; pot sa nu fiu selectata din aceasta cauza?

    Mult spor in continuare !

    • Reply CAS 21 august 2014 at 4:45 pm

      Trebuie sa te mentii in limite. NU primesti avertizari pentru asa ceva. Compania iti face un plan de dieta si nutritie in cazul in care e nevoie. Uniformele sunt intotdeauna ceva mai mari, tocmai ca sa nu ai probleme daca te ingraif. Nu exista o greutate admisa sau recomandata, ideal este sa fii placuta ochiului. Negresele din Etiopia sunt f mignone si slabe, suedezele sunt inalte si masive, negresele din Jamaica sunt foarte masive, asiaticele mignone. Nu exista o regula.

  • Reply es 20 august 2014 at 9:20 pm

    sunt si eu curioasa de la cat incep salariile la wizz, imi spune cineva si mie va rog?

  • Reply Geanina Z 20 august 2014 at 10:05 pm

    Frumoasa povestea ta,Alexandra 🙂 Si ma bucur ca te-am cunoscut cand te-am adus acasa din Dubai la inceputul lunii.

  • Reply MC 20 august 2014 at 10:21 pm

    Bianca, dacă nu înveți să scrii, n-o să ajungi nicăieri niciodată… Îți țin pumnii!

  • Reply Mariana-Monalisa Neacsu 21 august 2014 at 9:10 am

    Foarte frumos, Alexandra! Mult succes in continuare, indiferent ce alegi sa faci!

  • Reply ciprian 21 august 2014 at 11:50 am

    Buna.Foarte frumos interviu lui Alexandra Scarlat.Mult succes pe mai departe

    • Reply adrian 21 august 2014 at 6:52 pm

      Ar trebui cenzurat acest comentariu care ofera detalii personale evitate in articol. Discretia asupra numelui ar trebui sa fie consistenta pe tot parcursul siteului de la articol la comentarii. Daca reporterul n-a dat numele complet a facut-o cu un motiv.

      Si dupa ce editati comentariul, va rog stergeti-l si pe al meu. Va deveni inutil 🙂

  • Reply Alexandra 21 august 2014 at 3:29 pm

    Multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase si pentru aprecieri! 🙂

    • Reply ciprian 25 august 2014 at 11:07 pm

      esti minunata alexandra.o fata de apreciat chiar dk nu ai vrut sa fim prietenii virtuali pe facebook!

  • Reply DannaRose 1 septembrie 2014 at 4:28 pm

    Care este salariul maxim la Emirates pentru o stewardesa ?

    • Reply CAS 1 septembrie 2014 at 6:15 pm

      Depinde de cat timp zbori. Incepe de la 10.000 dirhami, in Economy si urca pana la 18.000 dirhami ca senior. Asta inseamna 2000 euro pana la 3500 euro.

      • Reply mimi 22 iulie 2015 at 9:40 pm

        Exista un salariu fix la care se adauga diurna tarii unde zbori, pe Europa, America este mai mare , pe Asia mai mica. Depinde cate zboruri ai.

  • Reply Cristina 30 septembrie 2014 at 3:15 am

    Poate cel mai dragut interviu de genul acesta, felicitari! 🙂

  • Reply Elena 20 octombrie 2014 at 11:42 am

    Ce ar trbui sa fac sa ajung stewardesa? Care sunt pasii ? Eu am terminat Facultatea de Geografie Turism, ma ajuta cu ceva? Cat costa cursurile? Trebuie sa am o inaltime minima ca sa pot aplica pentru un astefel de job? Ati putea sa imi oferiti va rog cat mai multe informatii de cum as putea sa „intru in aceasta lume”?
    Multumesc, o zi frumoasa!

  • Reply madalina 23 noiembrie 2014 at 5:33 pm

    cand se mai fac interviuri si unde se tin?sau unde se depun cv-urile?

  • Reply mihaela 22 iulie 2015 at 3:28 pm

    Deci ca idee principala, dupa ce termini liceul, ce facultate trebuie sa urmezi pentru a deveni stewardesa?

  • Dă-i un răspuns lui mimi Cancel Reply