Ganduri de stewardesa: „Sufletul tau este intr-o schimbare continua”

15 mai 2017

 

Jobul de stewardesa te schimba intotdeauna. Din primul moment in care imbraci uniforma, pasesti cu incredere in avion si descoperi lumea, devii un alt om. Un om care se descopera, zi de zi, care se dezvolta, care iubeste si zambeste la lucruri marunte si nesemnificative si care, devine mai bun. Dupa 4000 de ore de zbor, eu mi-am regasit sufletul, m-am schimbat si pastrez intotdeauna aproape de mine oamenii care inca zboara, ca sa ma mentin intr-o continua dezvoltare personala. Zilele trecute stateam de vorba cu Roxana – fosta cursanta, actuala stewardesa Emirates ( a carei poveste o puteti citi aici) si ii simteam in fiecare cuvant fericirea si multumirea pentru noua viata pe care o duce in Dubai. Plina de entuziasm, a pus pe hartie ceea ce simtea si iata ce a iesit:

„Stii…sunt atatea momente in viata in care te intrebi daca ai decis sa mergi pe drumul potrivit sau nu… Un set de intrebari pe care ajungi sa ti-l pui si care cateodata te duce catre un raspuns. E ciudat cum cateodata, privind tavanul, aflandu-te intr-o tara straina, in care nu credeai ca o sa pui piciorul vreodata, zambesti. Zambesti asa, de unul singur. Apoi iesi din camera de hotel si iei la pas orasul, nu conteaza care, mai toate sunt noi, mai ales daca nu vorbim de Europa. Ideea este alta. Sufletul tau este intr-o schimbare continua. Calatoresti mereu catre noi civilizatii, noi culturi, noi destinatii… impreuna cu un echipaj care se schimba mereu, alaturi de pasagerii care evident, nu sunt niciodata aceiasi. Viteza de adaptare este una cruciala… nu apuci sa realizezi cat de fain a fost un zbor, ca s-a si terminat..este ceva de vis cum oameni care nu s-au vazut niciodata lucreaza pe un zbor ca un intreg, la un nivel inalt. Dar astea sunt amanunte mai mult sau mai putin importante. Revenind la noi ca oameni. Nu am crezut niciodata ca o sa ating acest nivel de dezvoltare personala, in care dupa un zbor de 17h sa fie nevoie sa acord primul ajutor oferind oxigen unei persoane care trecea printr-o criza de epilepsie si sa fiu fara nicio teama, oboseala, acolo, langa ea.

De asemenea, sa fii departe mereu de oamenii pe care ii iubesti, oricat de mult ai sta de vorba, o imbratisare nu poate fi inlocuita cu nimic, nu mai zic de o privire ochi in ochi. Inveti sa traiesti pe cont propriu. Exact, propriu. Esti de unul singur. Tu si visele tale adunate intr-o tolbecuta. Parca iti este si teama sa iti imparti visele cu cineva. Numai tu iti cunosti tina. Numai tu stii unde vrei sa ajungi, de ce esti acolo si ce lupte se dau in sufletul tau. Si stii ce? Cateodata nici tu nu mai stii…si stai si scrollezi printre pozele facute, amintirile de pe diferite zboruri…si iti amintesti rapid ca esti un norocos. Un norocos nebun sa cunoasca lumea, sa o manance din priviri. Sa iubeasca oamenii de orice nationalitate ar fi, sa ii imbratiseze din priviri oricat de nemultumiti ar fi, pentru ca si ei au problemele lor, iar tu nu esti cauza, tu esti acolo sa le infrumusetezi clipele, atat cat te au in preajma lor. Dupa, nu mai conteaza, pe acestia, chiar ca nu ii mai vezi. Sau cine stie cum iti este scris…in orice caz, pana la urma, am realizat ca e un drum pe care am ales cu sete sa il incerc, cu o bucurie de nemasurat si cu o dragoste pentru tot ce inseamna calatoriile.

Acum, pot doar sa ma bucur de fiecare zi ce trece, notand in agenda urmatoarea destinatie. Cand am ales sa plec, am zis: „Orice vis are un pret!”. Da, asa a si fost. Sunt nenumarate preturile…dar bucuriile sunt incomparabile. Da, imi lipsesc multe. Da, imi este dor de multe. M-am rupt brusc de o rutina, de oameni si de tot ce traiam. E ca si cand as trai doua vieti in paralel. E ciudat. Dar frumos. La finalul programului, cand pun capul pe perna, sunt fericita. Pentru ca stiu ca nu sunt singura. Stiu ca eu am ales asta si imi asum toate urmarile, de orice fel ar fi. Si am ales acum sa impart asta si cu voi, ca o pagina din suflet la care am simtit nevoia sa dau share. Cred ca usor-usor am invatat sa imi numesc „casa” peste tot in lume, iar prietenul meu cel mai bun sa fie…aventura. Oricum, toate isi au rostul lor, iar Universul lucreaza dupa dorintele fiecaruia. Nu uita un lucru important insa, care pe mine m-a ajutat enorm: Iubeste! Iubeste orice alegere indiferent de urmare. Iubeste oamenii pe care ii intalnesti, chiar daca iti gresesc, dar mai ales daca iti impartasesc si ei la randul lor iubirea. Nu regreta nimic, iubeste-ti alegerile si invata sa le intelegi urmarile. Cu alte cuvinte, iubeste-ti viata cu toata avalansa ei. E avalansa ta, fi mandru de ea!”

Roxana zboara la Emirates de 6 luni si a ales sa imparta cu voi bucuria pe care o simte de cand a imbracat uniforma de stewardesa si a descoperit lumea!

Zboruri line, Rox!

 

banner-mobile

1 Comment

  • Reply Ciprian 16 mai 2017 at 10:58 pm

    Buna,ma numesc Ciprian si imi doresc nespus de mult sa devin insotitor de zbor.Dupa primul meu zbor am zis ca asta vreau sa fac si chiar imi doresc. Locuiesc in Londra de aproape 2 ani,vorbesc fluid limba engleza si as vrea sa fac parte dintr-o echipa de acest fel.As crea sa stiu cand mai au loc interviurile.Multumesc.

  • Comenteaza