Pentru ca ultimele evenimente ne-au dus cu gandul la Jakarta, astazi, Andra ne vorbeste despre layoverul Etihad in capitala Indoneziei. o destinatie superba, plina de lucruri noi, de care toti insotitorii de bord se bucura. Iata, mai jos, cum arata un nou episod al rubricii Jurnal de bord, cu Andra, stewardesa Etihad! Enjoy!

„Zboara cu mine in…Jakarta, Indonezia

M-am trezit citind stiri despre atacul terorist care a avut loc in capitala Indoneziei. Acum cateva zile era Istanbul, anul trecut Paris, Bangkok. Ni se spune sa evitam zone de interes turistic, sau alte locuri aglomerate.Cafenele, restaurante, mall-uri… dar uite ca pot sa vina peste tine si in camera de hotel, asa cum s-a intamplat in Mali. Da, e un job riscant, din multe motive, dar refuz sa asociez calatoritul cu o pasiune periculoasa. Din acest motiv, am ales sa scriu in aceasta saptamana despre Jakarta.

Am avut zborul EY 472 in Iunie, de doua ori. Personal, imi place sa merg in aceeasi destinatie de mai multe ori pentru ca nu mai este la fel de multa presiune „trebuie sa fac ceva acum, ca poate nu mai ajung”. Nu conteaza la fel de mult cum e vremea, sau daca nu mai iese nimeni, iti poti organiza planurile pe mai multe zile iar daca nu e o destinatie noua, macar stii deja ce iti place si ce nu.
Majoritatea pasagerilor sunt localnici care merg acasa foarte rar. Lucreaza in UAE si strang cat mai multi bani pe care sa ii trimita familiei, iar zborurile pot fi costisitoare. Din aceasta cauza, pe ruta AUH-CGK au mereu multe bagaje. Se imbarca fericiti si nerabdatori, tinand in mana jucarii mari de plus. Pe zbor sunt foarte respectuosi. Nu beau ceai sau cafea, in schimb toti cer ciocolata calda „Milo”. Unii chiar cer un pliculet in plus pe care sa il duca copiilor.

Am avut norocul ca pe ambele zboruri sa se numere printre crew prietene foarte bune. Se publica roster-ul (programul de zbor) online. Refresh-refresh-refresh… Toti crew incearca sa verifice zborurile din luna viitoare. Dupa 7-8 încercari, ai succes, faci un printscreen, il trimiti la prieteni. Daca ai noroc reusesti si sa vezi pe cine mai ai pe zbor. Jakarta, de doua ori… Destinatie noua pentru mine, bun. Crew pe primul zbor, Monica…. Urmatorul zbor, uite-o pe Ina, perfect!

Cu Monica in Taman Mini Indonesia Indah.

Taman Indah este un parc asemanator cu Muzeul Satului din Bucuresti. Aici se gasesc diferite case din cele 26 de provincii indoneziene, piese vestimentare si obiecte traditionale. Uitandu-ne incotro sa mergem, am vazut un grup de fetite care venisera in vizita cu clasa. Profesoarele ne-au intrebat de unde suntem si au vrut sa faca poza cu noi. Mereu mi-au placut copiii asiatici. La bord isi asculta parintii, se uita cuminti la desene animate, isi pun mereu centura de siguranta si spun „Thank you” cand primesc ceva.

In primul muzeu in care am intrat, costumele traditionale variaza atat de mult de la o regiune la alta incat par a fi din tari diferite.Ornamentele si statuile specifice sunt lucrate manual, foarte migalos. Masti sculptate ale diferitor zei, casute in miniatura, arme, instrumente muzicale, costume de nunta si obiecte de uz casnic te ajuta sa cunosti mai bine cultura indoneziana. Mi-au atras atentia „papusile umbrelor” folosite pentru spectacole de teatru Wayang, care uneori sunt acompaniate de orchestra. Cand artistul folosește papusile, miscarea lor este proiectata cu ajutorul unei lumini sau lumanari (aflata in spatele artistului) pe panza alba (aflata in fata). Astfel, panza are rol de ecran pentru spectatori.

Dupa muzeu, ne-am invartit fara directie vreo 10 minute, pentru ca nu aveam inca o harta a parcului. Am pornit inapoi spre intrare unde am vazut ca majoritatea localnicilor inchiriaza motor scootere pentru a trece prin parc. Bine, hai si noi „the local way„. Am intrebat un localnic cat ne-ar costa scooter-ul pentru cateva ore apoi el deja se pregatea sa il lase pe mana noastra. Problema era ca nici una nu stia cum se conduce si asa a ajuns sa conduca cu doi pasageri in spate. Din casuta in casuta, ajungem apoi la amfiteatrul in care inca se organizează spectacole in weekend.
In parc sunt si cateva zone de rugaciune si 10 gradini (cu flori, pasari sau reptile). Noi am facut o pauza in Bird park dupa care ne-am urcat in telecabina pentru a vedea mini Indonezia de sus. Asa am putut decide mai usor ce sa mai vizitam deoarece parcul este foarte mare si nu am fi putut vizita tot intr-o zi. Desi nu am petrecut prea mult timp impreuna pe zbor pentru ca amandoua aveam galley, macar am invatat impreuna cate un pic din istoria Jakartei.

Cu Ina in safari.

Pe Ina am cunoscut-o in Romania, cand am mers la Assessment Day pentru Etihad. Am vazut-o si ma gandeam „Fata asta frumoasa merge cu siguranta in Abu Dhabi„… avea un farmec anume. Ne-am inteles bine de la inceput si am stat impreuna proba dupa proba, vorbind despre vise si emotii. Un an jumate mai tarziu, am petrecut Craciunul impreuna in Emirate. Afara nu a nins, nu era nici macar aproape de a fi frig, dar Ina a impodobit bradul, a impaturit sarmale si a invelit cadouri… Si asa m-am simtit mai aproape de casa.

Nu mai tin minte daca zborul in sine a fost greu sau nu, stiu doar ca 8-9 ore trec mai repede cand le petreci cu prietenii. Am hotarat impreuna cu Ina si alte 2 colege sa mergem intr-un safari. Rezervarea a fost facuta seara la hotel, iar excursia începea a doua zi la 8 dimineata. Pachetul includea Gradina Botanica din Bogor, Safari Taman si o plantatie de ceai.

Gradina botanica aflata la 80 km sud de Jakarta a fost deschisa de catre olandezi in 1817 si este locul din care s-au dezvoltat in Indonezia diferite plantatii precum cele de ceai si cafea. Pe drum spre safari am oprit sa cumpăram morcovi si banane pentru animale. Soferul ne-a zis de dinainte sa coboram din masina ca bananele vor costa 10$. 10$ ??? Pentru banane, intr-o tara asiatica? A zis ca nu vrea sa negocieze pentru noi pretul asa ca am coborat doar eu si Ina. Doamna de la magazin ne-a vandut fructele mult mai ieftin, deci nu stiu ce era cu pretul de 10 dolari.

Prin parc se trecea cu masina iar pe alocuri puteam lasa jos geamul pentru a hrani caprioare, zebre, antilope si camile. Separat este si Baby zoo unde sunt tinute animalele tinere iar turistii pot face poze cu tigri, lei sau cu un urangutan.

Pentru ca incepuse sa ploua foarte tare, ne-am retras pentru pranz (inclus in pretul excursiei). Singurul loc deschis era un fast food unde puteam alege intre burger…si burger, pentru ca „Doar asta mai avem”. Inca aveam cateva banane dar am preferat sa le pastram pentru elefantii de la iesire.

Cand am ajuns la plantatia de ceai, ploaia se oprise si intre munti se lasase o ceata joasa. Aerul rece si curat era ceva la care nu ne asteptam de la un layover in Jakarta. Am aflat ca ceaiul negru, verde si alb se fac din aceeasi planta numita Camellia.
– pentru ceai verde frunzele se aburesc sau se pun deasupra focului in vase de metal. Astfel se oxidează mai putin si isi pastreaza culoarea;
– pentru ceai negru frunzele sunt rupte/zdrobite si lasate sa se oxideze inainte de a fi uscate. Astfel sunt mai inchise la culoare iar aroma este mai puternica;
– ceaiul alb se face doar din muguri si frunze tinere, lasate sa se usuce la lumina naturala inainte de procesare.
78km pana in Jakarta. O ora jumate s-a transformat in 5 din cauza traficului. Am atipit o ora, doua, dupa care ne asteptam sa ajungem in curand. Trecusera deja cele 8 ore cat ar fi trebuit sa dureze excursia, afara era intuneric, noi nu eram nici la mijlocul drumului…iar masinile mergeau bara la bara. Singurii care mai avansau in trafic erau cei pe scutere.

 

Zborul de intoarcere era in cateva ore si deja ne faceam griji ca s-ar putea sa nu ajungem la timp. 4 crew, toate din economy, si pentru ca de obicei zburam cu numar minim de echipaj…asta ar fi insemnat ca o mare parte din pasageri nu ar fi putut zbura deoarece ariile noastre de responsabilitate nu puteau fi folosite (in caz ca apare vreo urgenta). Traficul nu era vina soferului dar pentru ca facea acest tur foarte des ar fi trebuit sa ne anunte de la inceput ca probabil va dura mai mult excursia. Am ajuns la hotel cu o ora inainte de wake up call, doua ore inainte de plecare. 30 de minute de somn, dus, bagaj, make-up, etichete noi pe bagaj si eram iar pe drum. 9 ore jumate, zbor de noapte.”

Multumim, Andra, pentru povestea frumoasa despre Indonezia. Pe Andra o puteti gasi pe Instagram, pe contul ei: @andra_went_traveling.

Zboruri line!