Jurnal de bord cu Andra, stewardesa Etihad. Shanghai

Jurnal de bord cu Andra, stewardesa Etihad. Shanghai

 

In perioada in care zburam, rar imi faceam timp sa astern pe hartie amintirile pe care le acumulam in calatoriile mele din toata lumea. Acum, bineinteles ca regret ca mereu eram obosita sau ocupata. Am facut mii de poze, insa amintirile se uita, incet-incet. Asa ca, i-am propus Andrei, actuala stewardesa Etihad, sa ne impartaseasca experientele ei din calatorii. Si a acceptat cu placere.

Andra poate fi contactata si “urmarita” pe Instagram, pe contul @andra_went_traveling, unde are sute de poze, din toate colturile lumii. Astazi, incepem noua rubrica, Jurnal de Bord, cu o poveste despre zborul spre Shanghai si tips-uri despre unul dintre cele mai cosmopolite orase din China.

Zboara cu mine in … Shanghai, China (Andra)

Shanghai a fost pentru mine a doua destinatie cu layover din Asia. A aparut in programul meu de zbor in locul a 4 zile de stand-by… asta da noroc.

Zborul (EY 862) pentru mine este unul usor, desi dureaza mai mult de 8 ore si se desfasoara pe timpul noptii. Unii colegi se plang de faptul ca pasagerii chinezi sunt galagiosi, nu vorbesc bine limba engleza, cer mereu apa calda pentru pliculetele de ceai verde pe care le au pregatite si incearca sa se serveasca singuri din cart pe timpul service-ului. Personal, pe mine nu ma deranjeaza aceste lucruri si de multe ori mi se par chiar amuzanti. Uneori iau meniul si incercuiesc pe acesta ce doresc sa primeasca si niciodata nu se supara daca mancarea pe care si-o doresc nu mai este disponibila. De multe ori arata cu degetul inspre produsul dorit sau spre tava cuiva de langa, semn ca vor acelasi lucru. La imbarcare, grupuri mari incearca sa se aseze impreuna desi au bilet pentru alte locuri. De cele mai multe ori aceste grupuri au un ghid care vorbeste si limba engleza si ne ajuta sa directionam pasagerii la locurile lor sau sa convingem alte persoane sa faca schimb de locuri. Atata timp cat ai rabdare, zborul poate fi unul usor.

La hotel ajungem pe la 12 dupa amiaza si plecam a doua zi dupa 10 seara. Din fericire, avem destul timp sa vizitam orasul si sa ne bucuram de mancarea chinezeasca. Am avut placerea sa descopar ca Shanghai e un oras al contrastelor unde gasesti traditional/modern, autentic si scump/ fake si ieftin.

In prima seara, mai multi colegi am iesit la cina in zona Xintiandi. Prima impresie a fost ca orasul este foarte curat si modern iar mancarea a fost pe placul tuturor. Dupa ce am iesit din restaurant era inca devreme, asa ca ne-am plimbat pe strazile orasului fara o directie anume ajungand intr-un final in clubul M2. Acolo nu a durat mult sa observ ca suntem singurii turisti, iar chinezii au un stil foarte diferit de a se distra in club:

-aproape nimeni nu danseaza

-mesele erau pline de bautura dar nu am vazut pe nimeni beat

-alcoolul care ajungea sa coste si cateva mii de dolari era mai mult de decor si nu pentru consum (la masa de langa noi s-au platit 2000$ si din ce am vazut, erau cam aceleasi sticle de bautura peste tot in club).

Din cand in cand, intrau in club grupuri de fete care se plimbau intre mese. Pentru noi era ciudat sa vedem cum fetele stau in picioare una dupa alta in timp ce barbatii din club se sfatuiesc apoi isi aleg preferata indreptand spre ea cu degetul. Apoi cele alese se asezau la masa unde aveau bautura asigurata pentru restul serii de catre cel care o alesese. Prima zi in Shanghai a fost cu siguranta interesanta.

Tin minte ca in acea dimineata m-am trezit foarte devreme si ma uitam de la geamul hotelului la strazile aglomerate. Desi nici nu rasarise soarele inca, pe strazi erau foarte multe masini si intre case se puteau vedea oameni care isi incepeau munca. „Wow, sunt in Shanghai” … inca incercam sa ma obisnuiesc cu ideea ca visul meu de atata timp devenise realitate. Fericita, m-am mai culcat vreo 3 ore apoi am inceput sa ma pregatesc pentru vizita la Yuyuan Garden, impreuna cu alti 3 colegi, intre care si o alta romanca.

3 yuyuan garden (13)

3 yuyuan garden (19)

Gradina construita in stil clasic chinezesc, se afla in zona orasului vechi, asa ca multe din cladiri au arhitectura traditionala: acoperis cu margini tuguiate, felinare rosii, fatade de lemn gravate cu simboluri cinezesti. Pana la gradina propriu-zisa erau multe magazine cu suveniruri, ceai, genti fake, haine de matase, precum si restaurante inconjurate de fantani pline de pestisori aurii.

Gradina a fost construita in 1577 si se intinde pe doua hectare, unde turistii pot observa expozitii de flori, picturi, pavilioane traditionale, ceremonii de ceai si lacuri cu pestisori aurii. Multe detalii ornamentale pot fi trecute cu vederea din cauza faptului ca gradina este foarte mare iar potecile te duc in directii diferite. Fie ca iti atrage cineva atentia, fie descoperi in poze mai tarziu: pietre sculptate, geamuri in diferite forme geometrice, decoratiuni in forma de dragon pe acoperisuri.

Ceainaria din Yuyuan Garden este una din cele mai vechi din Shanghai . Cand am ajuns acolo, nu era aglomerat asa ca ne-am putut bucura linistiti de experienta oferita. Ni s-au prezentat ceaiurile disponibile si am ales ce dorim sa gustam. Cate doua sortimente fiecare, fara sa platim. Am aflat despre ingrediente, beneficii si modul de preparare al fiecarui ceai. Desi ceaiul parea scump, multe din plantele si fructele uscate puteau fi folosite de pana la 10 ori inainte de a fi aruncate. Astfel, cu putin produs se putea pregati mult ceai. Ni s-a vorbit acolo si de broscutele decorative, cele cu banuti in gura. Se spune ca acestea te pot ajuta sa primesti mai multi bani si sa scapi de datorii. Cand se toarna apa fierbinte peste ele, broscutele isi schimba culoarea. Tin minte ca am ras cu toti cand doamna de la ceainarie spunea despre broscute „money money, come come”.

3 yuyuan garden (24)
4 tea house (1)

Lasand in urma Yuyuan Garden , am plecat catre The Bund, care se afla pe malul Raului Huangpu. Aici se poate vedea partea moderna a orasului. Pe partea cealalta a raului se afla Oriental Pearl Tower unde turistii se pot bucura de o priveliste panoramica a orasului, de la o inaltime de 350 de metrii.

5 the bund (2) 5 the bund (1)

Shanghai, partea a II-a.

La 5 minute de mers pe jos se afla restaurantul Lost Heaven pe care il recomanda foarte multi cabin crew. Aici am mers la cina in cel de-al doilea layover in Shanghai. Asa cum am mentionat inainte, nu foarte multi chinezi vorbesc limba engleza. Lucru dovedit mai ales de soferii de taxi. De data asta eram 8 crew care ieseam la cina. Am iesit in fata hotelului asteptand doua taxiuri. O parte din noi au gasit mai repede un taxi liber si au plecat spre restaurant. Cei ramasi, am iesit la strada insa nici un taxi nu oprea, chiar daca era gol, deoarece evitau turistii. Nervosi si flamanzi, dupa mai mult de jumatate de ora in care tot gesticulam dupa taxiuri, unul din colegi a iesit in fata unei masini care era goala dar ar fi trecut mai departe fara sa opreasca. Soferul insista ca nu vorbeste engleza insa aveam adresa restaurantului cu noi asa ca am reusit sa plecam in sfarsit de la hotel. Ajunsi la restaurant, observam mirati ca primul grup inca nu ajunsese acolo desi au plecat cu mult inaintea noastra. Ne-am gandt ca poate au mers din greseala la alt Lost Heaven, deoarece sunt mai multe in Shanghai. Dupa inca 45 de minute au ajuns si ceilalti colegi, pe care taximetristul ii daduse afara din masina pe o strada oarecare si nu a vrut nici macar sa primeasca bani de la ei. De acolo au incercat sa ajunga pe jos, primind indicatii de la alti localnici care nu vorbeau engleza.

Dupa cina am plecat pe jos spre hotel. „De la mine din camera se vede Pearl Tower in directia aia asa ca hai in directia opusa… si ajungem noi”. 5 minute pana la The Bund, apoi pe jos, mai mult la nimereala. Pe drum am oprit la un Starbucks unde am incercat toti o prajitura ciudata cu ceai verde. Se facuse ora inchiderii si cei din local au inceput sa tipe la noi si la localnicii care mai erau inauntru „inchidem, trebuie sa plecati!”. Pentru noi aceasta abordare a fost foarte neasteptata si… amuzanta. Am plecat „catre hotel” si dupa 45 de minute am inceput sa vedem printre cladiri sigla hotelului, apoi ne-am ghidat dupa asta. Desi ne-am bucurat de plimbare, am rasuflat usurati ca in curand urma sa ne odihnim in hotel si ca nu ne-am pierdut complet.

Pe timp de zi, orasul este foarte animat. Oameni si masini peste tot. Acum era 11-12 seara si strazile erau pustii. Un barbat isi inchidea magazinul, acoperea fructele pe care nu le vanduse inca. O batrana se aseza obosita pe scaun, cu picioarele in apa, in salonul de manichiura-pedichiura in care lucra pe timp de zi. Niste biciclete ruginite erau rezemate de un perete. Toate luminile stinse, chiar si la hoteluri. Nu se vedea nici macar lumina de la vreun televizor. Parea straniu, ca un oras abandonat. Ce diferenta fac cateva ore. Oras al contrastelor.

6 lunch after the bund (2)8 water town (3)

Cautand pe internet atractii turistice, am descoperit ca in afara Shanghaiului se aflau multe „orase pe apa”, asemanatoare Venetiei. Cu inca o zi la dispozitie, am decis sa vizitez si un astfel de oras si asa am ajuns in Zhujiajiao. Asemanator cu Gradina Yuyuan, mi s-a parut un loc minunat care desi era aglomerat, avea farmecele lui. Street food, haine de calitate lucrate manual, fish pedicure, plimbari cu barca, stradute intortocheate, gradini chinezesti… erau toate acolo. Multe tarabe cu mancare vindeau carne de porc invelita in frunze de vita de vie, cu sos de vin alb. Eram foarte curioasa cum este mai ales ca in Abu Dhabi nu am des ocazia sa mananc carne de porc… insa zborul de intoarcere urma sa fie in cateva ore asa ca am renuntat din cauza sosului cu vin. Am mancat in schimb o inchetata delocioasa care arata ca un baton de unt pe bat. Mi-am adus aminte de inghetata care se vindea in magazine cand aveam 5-6 ani. Am incercat si niste fructe ciudate care aveau gust de cirese dar aratau ca niste struguri negrii, fara samburi. Nu stiu nici in ziua de azi cum se cheama, nici colegele de pe zbor din China nu au stiut sa ma dumireasca.

8 water town (11) 8 water town (15) 8 water town (13) 8 water town (12)

Shanghai… orasul in care localnicii te opresc pe strada si te roaga sa faci poze cu ei pentru ca esti turist, dar soferii de taxi te evita din acelasi motiv. Unde pe anumite strazi ai impresia ca mergi prin Europa, apoi dai de case vechi,traditionale, cu felinare rosii. Unde la colturi se vand gentile fake, iar in magazinele de firma trebuie sa te treci pe lista de asteptare sa gasesti aceeasi geanta in original. Unde inghetata arata ca untul si ciresele arata ca strugurii.

 

9 Comments

  1. Multumim. imi dai voie sa spun ca pe alocuri nu ai talent la povestit? nu te supara. :)

    Reply
    • Sunt complet de acord cu tine, Eugen.

      Reply
    • Zbor dupa zbor… Uitam multe detalii legate de cum am petrecut timpul in layover. Cu ocazia asta imi aduc aminte ce experienta am avut in diverse locuri, Nu doar de momentul in care am facut o fotografie. Data viitoare scriu articolul doar cu “#”. Urmeaza #bangkok #temple #budha #elefanti #floatingmarket … Sau #LosAngeles #sunsetboulevard #hollywoodsign . Glumesc. Nu am de ce sa ma supar, Nu am avut niciodata talent la scris. Dar stiu cate fete merg la fiecare assessment si cat isi doresc jobul asta. Si stiu si ca am fost dezamagita sa vad cate persoane ajung aici, apoi merg in layover si nu ies nicaieri pentru ca Nu sunt asa pasionate de calatorit. Eu am fost, si sunt. Si cu talent sau fara, sunt o norocoasa :)

      Reply
      • Da esti o norocoasa. nu pun la indoiala eu am lucrat si lucrez pe vse de croaziera si da e surprinzator sa vezi cat de greu gasesti un calator pasionat intr o lume de calatori. asta pentru ca multi fac jobul asta din lipsa unei alternative iar altii pur si simplu sunt ingnoranti si nu i intereseaza decat ziua de salariu.As avea si eu multe de povestit si daca as face un serial de genul as incepe cu Cape Town locul meu preferat. o zi frumoasa sa ai!

        Reply
  2. Eu sunt de parere ca este unul dintre cele mai bune jurnale de calatorie de pana acum deoarece ne prezinta care sunt particularitatile acestui zbor. De asemenea, este insotit de imagini personale care arata adevarata fata a lucrurilor.
    Felicitari, Andra, pentru ceea ce ai realizat, iar referitor la talentul de povestitor sa stii ca nu este indispensabil acestei meserii.

    Reply
  3. Eugen nu cred ca esti in masura sa spui ca nu are talent la povestit. ..nu are nici o importanta…desii tu tii sa mentionezi ca lucrezi pe vas nu vad sa mentionezi ca ai Un blog care sa fie extraordinar scris.

    Reply
    • Buna Georgiana. Imi pare rau daca mi ai luat in nume de rau ce am scris mai sus. eram convins ca mai tarziu sau mai devreme comenturile vor ajunge incisive ca pe orice al site. Pentru ca acesta e un site bine facut si respectabil nu voi raspunde la provocari. A fost doar o remarca. Da, nu am un blog, ma gandesc serios la unul pentru ca am si eu multe de povestit. Ce mai e si cu solidaritatea asta feminina :)

      Reply
      • Mi se pare absurd sa te plangi de comenturile altora cand tu esti cel care a inceput sa judece si sa arate cu degetul. Judecand dupa stilul tau caligrafic parca esti un cioban cu dexu la el.
        Referitor la actiunile tale si stilul tau de socializare in mediul online tin sa precizez ca nu aveam nevoie sa ne impartasesti parerea ta despre cum povesteste tipa, ori parerile tale personale la adresa ei…..
        Dar cine sunt eu sa te judecat pe tine?

        Reply
        • 1. Nu m am plans despre comentariul nimanui. 2. Nu am facut comentariijignitoare. 3. In mod normal pe un site care se respecta comentariul trebuia sters-este jignitor. motiv pentru care nu voi mai consulta niciodata informatiile de pe acest site.

          Reply

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>