Ca in fiecare marti, calatorim virtual intr-o destinatie Emirates unde am avut ocazia sa petrec un layover perfect. Astazi am ales sa vorbesc despre Glasgow, fiindca era un zbor extrem de dificil, insa destinatia merita tot efortul depus pe cursa.

Cel mai mare oras al Scotiei, Glasgow, nu era o destinatie foarte cautata intre insotitorii de bord, fiindca zborul, care dura peste 7 ore, era mereu plin, aglomerat si dificil. Spun dificil fiindca oricat de bine vorbeai engleza, accentul scotienilor de pe acest zbor era ingrozitor de greu de inteles si faceam eforturi mari pentru a comunica cu pasagerii.

De cele mai multe ori presupuneam ce doresc, ce ne cer sau ce spun, si in cel mai rau caz le aratam diferite produse, sa isi aleaga ce vor sa bea sau sa manance. Nu era ceva ce mi se intampla doar mie ci si multor colegi care nu erau vorbitori nativi de engleza. Oricum, de cele mai multe ori consumau Gin&Tonic, ca si englezii, whiskey de orice fel si ceai negru, cu lapte. Biscuitii erau la mare cautare si la fel si scones-urile calde, extrem de aromate.

Erau foarte amabili si mereu binedispusi. Ne amuzam mereu cand ii vedeam cat de bronzati se intorc din Dubai, unde era evident ca fusesera „arsi” de soare, neobisnuiti fiind cu atata caldura.

Aeroportul din Glasgow e mic dar cochet. Agitat si calduros fiindca vremea in Glasgow e mereu umeda si rece. Hotelul unde eram cazati era aproape de centrul turistic al orasului, asa ca dura doar 10 minute sa ajungi, pe jos, in inima orasului. Strada Buchanan, artera comerciala, e neincapatoare pentru turistii adunati fie la shopping, fie sa asculte un cantaret de strada. Oamenii din Glasgow sunt foarte…”colorati”. Femeile sunt blonde, roscate sau vopsite in culori tari, gen roz, verde…Barbatii au multe piercing-uri si tatuaje, multi par rockeri sau adepti ai curentului emo. Insa, cand stai de vorba cu ei, realizezi ca sunt de fapt aparente si ei sunt oameni foarte draguti, amabili si saritori.

In layoverul de 24 de ore pe care il aveam in Glasgow am reusit sa vizitez distileria Glengoyne, muzeul de Transport din port si Galeria de Arta Kelvingrove. Nu am ajuns, insa cu siguranta imi doresc, sa vizitez si stadionul Celtic Park.

Ziua se incheia mereu cu o cina traditionala cu placinta scotiana sau fish&chips si incepea cu un English Breakfast ce includea obligatoriu fasole, bacon, oua si cartofi prajiti. 

Recomand cu mare drag aceasta destinatie, fiindca e un loc plin de viata si culoare care ofera atat istorie cat si distractie.

Zboruri line!

Sursa foto: Wikimedia Commons