Este deja binecunoscut faptul ca jobul de stewardesa inseamna, inainte de orice, calatorii. Si iata ca finalul lui 2017 mi-a adus 2 city-breakuri (sau layovere, ca sa o spun in stilul aviatic) in Viena si in Malta. Daca despre Viena am scris inainte de Craciun (aici), insula malteza si-a gasit timp astazi, fiindca abia ce am revenit din micul colt de rai mediteranean.

Cand zburam la Emirates am avut norocul sa fac aceasta cursa si sa ma bucur de cele 24 de ore de layover in Valetta. Mi-a placut mult si am decis ca voi reveni cand o sa am ocazia. Si iata ca ocazia s-a ivit.

Zborul DXB-MLA-DXB, spre Valletta, era unul cautat printre insotitorii de bord de la Emirates. Nu doar de maltezii care aveau ocazia sa mearga acasa, pentru 24 de ore, ci si de ceilalti, pentru ca zborul nu era dificil, pasagerii simpatici, iar destinatia ofertanta. Durata zborului era de aproximativ 5 ore, daca zburam direct. Insa Emirates opera acest zbor cu escala de o ora in Larnaca, Cipru. Asa ca, pasagerii erau in majoritate ciprioti pe segmentul DXB-LCA, apoi maltezi, pe segmentul LCA-MLA. Totusi, ambele nationalitati erau asemanatoare in comportament: vorbeau mult, erau prietenosi, beau multa cafea si nu veneau cu multe bagaje la bord. Singura parte dificila a zborului era la escala, cand trebuia sa numaram pasagerii si bagajele din avion, pentru a ne asigura ca nimic nu pune in pericol siguranta zborului.

Cipriotii, care calatoreau doar pana in Larnaca, nu vorbeau prea bine engleza, insa reuseam sa ne intelegem cu ei, prin semne. Maltezii in schimb, vorbeau engleza, insa cu un accent specific, usor amuzant.

De data aceasta, am zburat ca pasager, cu compania mea de suflet, Wizz Air. Zbor direct, aproximativ 2 ore, timp suficient sa observ indeaproape procedurile si echipajul in minunata uniforma roz de care mi-e putin dor. Intotdeauna cand aleg aceasta companie pentru calatorii ma simt mai aproape de jobul de insotitor de bord si pare ca nu am renuntat niciodata la zbor.

Am petrecut 5 zile in Malta, nu doar 24 de ore, ca atunci cand zburam la Emirates. Asa ca am avut timp suficient sa vizitez insula si sa ma si relaxez. Am observat mai bine acum cat de puternica este influenta araba in aceasta mica insula, dat fiind ca data trecuta cand am ajuns acolo nu am facut-o… eram puternic influentata de Dubai, unde locuiam, si nu mi s-a mai parut nimic deosebit. Totusi, cladirile si stilul maltez sunt clar o combinatie de mediteranean+arabesc, cu preponderenta islamic.

Vremea e perfecta tot timpul anului. Ne-am bucurat de 17-18 grade si soare in toate zilele. Ne-a tihnit excursia, avand timp suficient sa ajungem la Catedrala Sf.John, la Fortareata, la Mdina si pe stradutele serpuite si pline de istorie din Valletta. Am ales pentru sejur un hotel vizavi de cel unde stateam pe vremea Emirates, chiar in zona lor de distractie, cartierul St.Julian. De acolo am putut ajunge usor in zona eleganta din Sliema si in capitala Valetta dar si cu ferry-ul in Gozo, Comino sau Laguna albastra.

Desi poate nu par, sunt o gurmanda desavarsita. Asa cum faceam si cand zburam, cand reveneam acasa cu geamantanul plin nu de hainute si pantofi ci de parmezan, fructe si vin ales, acum m-a bucurat foarte tare faptul ca am gasit un restaurant pe care il „pandesc” de aproape 5 ani, de cand l-am descoperit pentru prima oara in Africa de Sud – OceanBasket, locul unde am mancat mereu cele mai gustoase fructe de mare. Asadar, vacanta noastra s-a invartit in jurul acestui loc in care ma incarcam mereu nu doar cu calorii ci si cu energie pozitiva si gust de vacanta.

Destinatiile mediteraneene sunt pe placul meu oricand. Atunci cand zburam le alegeam fiindca imi aminteau de casa, acum le aleg pentru vremea mai calda ca la noi, pentru mancarea gustoasa si pentru starea de vacanta pe care mi-o dau, in orice moment. Asa ca o sa va las sa admirati pozele, mai jos si pana la urmatoarea calatorie, va urez zboruri line!