Povestea Dianei, stewardesa Wizz Air si Etihad

21 august 2017

 

Cu Diana Popa am zburat de nenumarate ori in 2011, pe vremea cand amandoua eram la inceput de drum in ale zborului. In uniforma roz, cu zambetul perfect mereu pe buze, Diana a stiut mereu ca vrea mai mult, poate mai mult, cere mai mult. Si, dupa 4 ani la Wizz Air, a schimbat uniforma roz cu cea mov, cu palaria si manusile elegante, s-a mutat in Abu Dhabi si si-a continuat cariera la Etihad Airways. Cu aproape 7000 de ore de zbor la activ, Diana inca vede lumea dintre nori si are biroul la inaltime. Nu stie cand va renunta la zbor fiindca aviatia este un microb de care nu mai scapi niciodata si in plus, atata timp cat iubesti ceea ce faci, nu simti ca muncesti. Iata povestea ei.

1. Cum si cand ai realizat ca vrei sa ajungi stewardesa? Ti-ai dorit asta dintotdeauna?

Tatal meu lucra la Tarom, ca inginer, si mi-a insuflat pasiunea pentru aviatie de mic copil. Pot sa spun ca am crescut de mica printre avioane iar cand eram intrebata ce vreau sa ma fac atunci cand voi fi mare, raspunsul era evident – „stewardesa”. Cand am mai crescut am lucrat pentru o perioada in aeroport si eram in continuare fascinata de echipajele care veneau de la zbor. Imaginea lor mi-a ramas intiparita in minte pentru ca erau mereu atat de eleganti si uniforma lor impunea respect. Mai tarziu insa, cand am dorit sa-mi gasesc un job stabil nu prea stiam catre ce domeniu sa ma indrept fiindca lucrurile se mai schimbasera.

2. Ai aplicat totusi la Wizz Air. De ce? 

In anul 2010 eram la un eveniment la aeroportul Baneasa, acolo unde l-am intalnit pe Mihnea, acum capitan la Blue Air, care a aflat de pasiunea mea si mi-a sugerat compania Wizz Air. Erau cam singurii la momentul respectiv care angajau fara scoala de aviatie dar spre rusinea mea nu auzisem de aceasta companie. Imediat dupa ce am ajuns acasa insa, m-am documentat pe internet si am trimis CV-ul si o poza, asa cum cereau. Uimirea mare a venit cand la doar o saptamana dupa am primit invitatia la Open Day. Din acel moment nu am mai avut liniste si mi-am dorit din tot sufletul sa trec de acel interviu.

3. Cum a fost ziua recrutarii, iti mai amintesti? 

A venit ziua interviului si aveam emotii cu carul. Urcam treptele hotelului unde se tinea interviul si imi tremurau picioarele. M-am inscris pe o lista de inregistrare si am primit numarul 121 dar pana la sfarsitul primei probe eram peste 500 de persoane pe acea lista. Cat asteptam sa fiu strigata dupa numar trageam cu urechea in stanga si in dreapta si ii analizam pe ceilalti candidati. Vroiam sa stiu cat mai multe despre concurenta. Mare greseala! Erau multi candidati ca si mine dar si foarte multi cu experienta, care doar doreau sa schimbe compania aeriana unde lucrau in prezent. Multi nu erau pentru prima data la acel interviu si tot isi dadeau cu parerea sau ii „invatau” pe cei ca mine cum sa abordeze interviul. Imi incoltise deja in minte gandul ca nu am nicio sansa si doar voi pierde ziua. Tin sa precizez ca nu participasem la nici un curs inainte si nici nu mai fusesem in viata mea la un interviu. N-am stiut cum sa-l abordez si nici ce ma asteapta. Cei care aveti acum ocazia sa va documentati si sa participati la cursuri de pregatire precum cel tinut de Cristina Toader – „Cum ajungi stewardesa”, nu va dati seama cat de norocosi sunteti! Sa va povestesc mai departe totusi. Dupa prima proba numarul meu ramasese pe lista ceea ce insemna ca treceam mai departe dar numarul candidatilor se micsora considerabil. Am simtit, pe tot parcursul zilei, ca mi se face rau. Erau sentimente amestecate, as fi ras dar parca ma busea plansul, am trecut prin momente de nedescris. Dupa prezentarea personala, proba a doua a fost o proba de aptitudini in vanzari. Eu habar nu aveam ce urma si am luat fiecare proba asa cum venea. Desi eram emotionata si stresata probabil ca cei care tineau interviul au vazut totusi dorinta in mine, fiindca ziua, lunga si grea, s-a incheiat si eram pur si simplu vlaguita.

Totusi, interviul nu se terminase. Urma a doua zi cu alte doua probe (aflasem pe parcurs) si aveam emotii mari pentru ca mai era un hop. Stiind ca sunt la jumatatea drumului, sperantele mele cresteau si mai mult. A doua zi eram o mana de oameni, unul mai speriat ca altul. Eu in fruntea listei. A urmat proba de grup. Picasem la o masa cu 3 fete, una dintre ele foarte guraliva si cu multe idei. Eu eram in pana, dar am incercat sa zic ceva ca sa nu para ca sunt muta. Abia daca am scos 3 cuvinte. La sfarsit am fost numita de catre supraveghetor sa spun concluzia. Am balbait ceva iar cand am parasit sala am avut sentimentul ca nu-mi voi mai vedea numarul pe lista, nefiind multumita de cum ma prezentasem. Dar, surpriza! La interviul final am avut miliarde de emotii atat inainte, in timpul cat si dupa pentru ca imi doream mai mult ca niciodata ca visul meu sa devina realitate. Dupa interviul fina a urmat asteptarea. Au fost fix 5 zile. Verificam e-mailul zilnic, chiar si de cateva ori pe zi, iar cand a sosit parca nu mai vroiam sa-l deschid, de teama unui refuz. Dar l-am deschis iar chiuitul meu a fost pe masura raspunsului AFIRMATIV! La o luna dupa a urmat trainingul, care a fost solicitant si destul de greu, mai ales cu terminologia, si mai ales pentru cineva care nu mai lucrase inainte in domeniu. Apoi zborurile…

4. Ai lucrat pentru Wizz aproape 4 ani. Care este parerea generala despre companie si colegi? 

Au fost 4 ani petrecuti frumos si efectiv timpul a zburat o data cu mine. Am legat prietenii, am petrecut timp frumos cu colegii mei pe zbor dar si in afara muncii. Compania era si este intr-o continua crestere -cu un colectiv tanar, dinamic si dornic sa munceasca la inaltime. Ca in orice job sunt plusuri si minusuri si nu exista jobul perfect dar daca iti place ceea ce faci, totul pare mai usor. Eu sunt genul de crew norocos. Am avut numai zboruri linistite, fara cazuri medicale, fara intarzieri majore, fara pasageri problematici. De doua ori in viata mea ne-am abatut de la drumul nostru, din cauza vremii din Bucuresti. Pot sa spun ca am fost ferita si sigur cineva ma iubeste acolo sus…Cel mai sus de noi 😉.

5. Te-ai orientat apoi catre Etihad, unde zbori deja de 3 ani. Cum a fost trecerea de la Romania la Orient?

Dupa cei 4 ani am dorit sa trec la urmatorul nivel insa nu eram convinsa. Simteam ca trebuie sa-mi urmez si cealalta pasiune, si anume calatoritul. Calatoream si cat am lucrat la Wizz Air dar simteam ca nu e suficient. Consideram la momentul respectiv ca o companie din Middle East ar imbina utilul cu placutul. UAE era cam singura tara de care eu stiam, care facea interviuri peste interviuri si nu avea mari cerinte. Mai tarziu am aflat si de ce. La Wizz Air era un trend la momentul respectiv si destul de multi am aplicat cam in acelasi timp pentru o companie din Emirate. Eu voiam Emirates. Auzisem multe lucruri bune despre aceasta companie si parca ceea ce ofereau se potrivea mai mult cu ceea ce-mi doream eu. Dar nu mai venisera in Romania de 2 ani cand eu decisesem sa fac ceva cu viitorul meu asa ca am mers la interviu, la un Open Day, in Istanbul. Desi eram pregatita, increzatoare si am simtit ca nu aveam concurenta, nu am trecut nici macar de prima proba. Eram descumpanita…dar nu am abandonat incercarile. Am aplicat la Etihad cateva luni mai tarziu, mai mult ca sa imi demonstrez mie ca pot. Am fost chemata la interviu si am ales ca locatie Abu Dhabi. Am vrut sa vad cum arata orasul, cum arata o cladire unde erau cazati cei din echipaj (am stat la o prietena care lucra deja pentru Etihad), cum arata Academia (acolo s-a tinut tot interviul), preturile si viata din UAE si per total ce ma asteapta daca trec cu succes de recrutare.

Interviul a fost destul de obositor pentru ca am ajuns seara tarziu in Abu Dhabi si a doua zi la ora 8.00 aveam interviul. Fetele m-au pregatit de seara: ce combinatii de haine sa fac, ce make-up sa abordez si ce cercei sa port. Atunci am aflat cat de greu este sa astepti in luna iunie, cand deja este foarte cald, la 7.00 dimineata sa gasesti un taxi. Am ajuns acolo si nu am gasit nebunia care fusese la Wizz Air la recrutare. Eram doar 100 de persoane. Totul s-a desfasurat intr-o singura zi. Au fost 5 probe: masurarea inaltimii si verificarea CV-ului, testul de engleza scris, prezentarea colegului, proba de grup si interviul final. Am simtit ca nu urmareau sa vada neaparat ce spui ci mai mult atitudinea, prezenta, aspectul, atentia, interesul si respectarea regulilor impuse de la inceputul probelor.
Nu mai aveam asa mari emotii de data aceasta. Am zis – Ce o fi…o fi! Si a fost! Am simtit inca de la interviul final ca m-au placut dar am asteptat totusi e-mailul lor, care a venit in doar 2 zile. Bucuria era moderata pentru ca in acel moment mi-am de fapt seama ca trebuia sa plec din tara. In noiembrie 2014 am lasat Romania si m-am mutat in Abu Dhabi si iata ca se fac in curand 3 ani de zbor la Etihad!

A fost totusi o trecere brusca intre cele 2 companii. Intre fostul job si actualul, am avut doar 2 saptamani la dispozitie sa impachetez toata viata mea in 60 kg si sa plec catre o lume noua si o cultura mult mai stricta. Abu Dhabi inca este un oras conservator. Dar as minti sa spun ca nu mi-a fost greu. In primele 6 luni am crezut ca am facut o greseala. Cultura tarii si cultura companiei imi dadeau mari batai de cap. Este extraordinar de greu sa lucrezi cu si pentru toate nationalitatile lumii. Dar nu sunt genul de persoana care renunta si usor-usor a trebuit sa ma obisnuiesc cu tot ce presupunea viata de stewardesa Etihad.

6. Care sunt destinatiile tale preferate?

O data cu mutarea mea la Etihad Airways, jobul de cabin crew mi-a oferit din start sansa de a calatori, ceea ce imi si doream. In putinul timp pe care il am in layovere incerc sa vizitez cat de mult pot. Desi nu avem destinatii peste tot, incerc sa merg sa vizitez si alte locuri unde nu am avut ocazia sau nu avem layovere. Mai toate concediile mele nu le petrec in Romania, desi mi-e draga tara, dar vreau sa raman cu amintiri frumoase cand ma voi retrage. Nu am avut zboruri catre SUA ca si echipaj, pentru ca momentan nu am viza de lucru, dar planuiesc o vacanta pentru la anul. In rest, in 3 ani am fost peste tot. Cea mai impresionata am ramas de Seychelles – unde as vrea sa ma reintorc la un moment dat – Singapore, si oriunde in Europa. Consider ca nicaieri nu gasesti un mix de traditie, istorie, arhitectura, gastronomie si oameni frumosi, asa cum gasesti in Europa.

7. Crezi ca vei renunta vreodata la zbor?

Desi imi place jobul de stewardesa si il fac cu pasiune, la un moment dat ma vad nevoita sa renunt. Imi doresc in viitoarul apropiat intemeierea unei familii si nu as dori sa stau departe de copiii mei. Imi doresc sa ii vad cum cresc si nu printre layovere mele. Iar un alt factor important este sanatatea. Se zice ca asa cum ai grija de ea, asa o ai. Adevarat si nu prea in aviatie. Desi duci o viata sanatoasa, fara excese, se slabeste imunitatea si apar diverse probleme. Cand nu dormi multe nopti (multe zboruri fiind de noapte), cand mananci doar cand ai timp si sport nu prea faci, fiind foarte obosit dupa zborurile solicitante, sanatatea se subrezeste iar sanatatea nu poate fi cumparata.

8. Sfaturi pentru cititorii Cum Ajungi Stewardesa?

Daca chiar va doriti sa urmati aceasta meserie sa va interesati bine inainte, ca sa nu existe dezamagiri.
Daca va ganditi zi si noapte la asta si nu este doar un gand pasager, eu zic ca ar trebui sa va urmati visul. Altfel veti ramane cu un regret toata viata. Si nu abandonati! Un refuz nu inseamna o pierdere, inseamna o experienta care v-ar putea ajuta putin mai tarziu.

Diana, iti multumim pentru interviu si asteptam sa te intalnim printre nori!

Zboruri line!

Daca iti doresti sa ajungi insotitor de bord Etihad te asteptam la cursurile noastre de pregatire, tinute chiar de fosti insotitori de bord:

Cursul one-to-one, individualhttp://www.cumajungistewardesa.ro/one-to-one-cursuri-individuale-cum-ajungi-stewardesa/

Cursul intensiv Cum Ajungi Stewardesa, de 2 zile, din 16-17 septembrie, de la Bucuresti:  http://www.cumajungistewardesa.ro/16-17-septembrie-curs-de-pregatire-pentru-interviul-la-o-companie-aeriana/

 

banner-mobile

Nu sunt comentarii

Comenteaza