Daca e marti, calatorim prin lume. Asa cum v-am obisnuit, povestim astazi despre destinatiile in care am ajuns pe vremea cand zburam la Emirates. Dar, dupa cum spune si o vorba inteleapta, nu conteaza destinatia, ci drumul pana acolo.

Asa ca, primul meu “drum” pana la San Francisco a fost cu totul si cu totul special. DXB-SFO-DXB este un zbor destul de cautat de insotitorii de bord. NU doar pentru ca e vorba de California, ci si pentru ca petreci 52 de ore in orasul drumurilor serpuite cu vreo 200 de dolari diurna, bani de cheltuiala. Aeronava cu care am zburat, era de tip Boeing 777-200, cu un echipaj de 16 persoane.

Mai toate zborurile de SUA sunt pline pana la refuz. Totusi, avem o pauza de 3 ore, la cele 15 ore de zbor non-stop, cat dureaza aceasta cursa. Pasagerii americani (sau cei care calatoresc in/dinspre SUA) sunt destul de tipicari: beau si mananca tot ce le dai, pun multe intrebari si au tendinta sa se plimbe prin avion tot zborul. Adora berea si whisky-ul, ciocolata si placinta de pe zborurile Emirates. Zambesc mult si amabil si spun “sorry” pentru orice.

Pe primul meu zbor, am avut ocazia sa cunosc 6 oameni exceptionali. Initial, nimic nu ii “dadea” de gol. Lucram in spatele cabinei, iar pe ultimul rand din Economy erau asezati 6 barbati bine-facuti, nu prea vorbareti, unul cu mana rupta, altul extrem de zgariat. Initial, m-am gandit ca or fi avut vreun accident de motocicleta si, recunosc, nu ii compatimeam deloc, nefiind o iubitoare a acestei „precocupari”.

Dupa ce le-am servit micul-dejun, ne-am retras in spatele avionului si i-am lasat pe pasageri sa se odihneasca. Trei dintre barbati s-au ridicat si au venit in spate, sa stea de vorba cu noi. Au comandat, timizi, cate o bere. Au savurat-o de parca nu bausera niciodata ceva mai bun. Apoi, dupa doar 10 minute, inca una. Abia dupa a doua bere, si-au dezlegat limba si ne-au spus povestea lor. Mergeau acasa, in San Francisco, dupa 2 ani in Afganistan, timp in care nu si-au vazut familiile, nu s-au distrat, nu au consumat alcool. Unul dintre ei avea o fetita de 9 luni, pe care nu o vazuse niciodata. Prima gura de bere, dupa 2 ani, era RAI-ul pe pamant pentru ei. Si-au chemat si ceilalti camarazi, care fusesera raniti intr-o ultima confruntare in Afganistan, inainte de a veni acasa. Le puteai citi fericirea pe chip. Puteau discuta si puteau rade fara teama ca vor fi loviti de o bomba in orice moment. Vorbeau atat de frumos despre tara lor, despre armata si despre ceea ce faceau, incat, pentru un moment, mi-a parut rau ca nu sunt nascuta in SUA, ca sa pot fi si eu de-a lor.

Cu greu s-au asezat la locul lor, dupa aproape 4 ore de vorba si multe pahare de bere si vin. Am realizat atunci, ca fiecare pasager pe care il ducem din punctul A in punctul B, e mai mult de atat. Fiecare pasager are o poveste, iar drumul pe care il face, nu e doar un alt zbor, asa cum e, uneori, pentru noi.

Am ajuns la San Francisco dupa 15 ore de zbor, insa pe cei 6 mi-i voi aminti mereu. Am petrecut cele 52 de ore din SFO multumind pentru viata frumoasa pe care o am in fiecare zi si pentru toate minunatiile de care ma bucur, in fiecare secunda. La hotel, am decis, alturi de colegi sa inchiriem biciclete. Am mers apoi pe faimosul Golden Gate Bridge, am vizitat piata Union si am luat tramvaiul pe strazile de pe dealurile orasului.

San Francisco e un oras plin de viata, insorit, care iti ofera aproape tot ce iti poti dori: shopping, muzee, soare, mancare buna si un zbor lung, in care ai ocazia sa iti faci prieteni noi. Cu siguranta am sa revin acolo!

The post Jurnal de calatorie (episodul 11). San Francisco first appeared on Cum ajungi stewardesa.