E o noua zi de marti in care mi-am amintit cu drag, urmarind un documentar cu animale, despre layoverul Emirates pe care il petreceam in Johannesburg, Africa de Sud.

Am ajuns in acest oras de 3 ori, de fiecare data fiind o calatorie interesanta, cu multe de oferit. Zborul DXB-JNB era operat, la acel moment, cu o aeronava A340, cu capacitate de peste 300 de oameni in Economy. Zborul dura putin peste 10 ore, suficient cat sa fie extrem de obositor si insuficient pentru o pauza de odihna in Crew Rest Compartment.

Pauza de odihna a echipajului, pentru acest zbor, era de doar 45-50 de minute, petrecute pe scaunele de pasageri din ultimele randuri, unde puteai alege fie sa dormi, sa urmaresti un film sau pur si simplu sa te „rupi” putin de pasageri si colegi.

Dar cum era zborul de JNB in afara de lung? Amuzant! Spun amuzant fiindca pasagerii erau foarte diferiti si colorati in limbaj. Nu era plin de oameni de culoare fiindca spre surprinderea multora, in Africa de Sud sunt si multi…blonzi. Insa, limbajul era clar putin arhaic si aveau multe expresii pe care nu le intelegeam. Mai mereu insa, pasagerii erau prietenosi si veneau in spatele avionului sa stea de vorba cu noi si sa manance ciocolata.

Aeroportul din Johannesburg e foarte aglomerat si ofertant. Mai mereu ne petreceam ceva timp in duty-free, inca de la aterizare, in cautarea celui mai gustos vin Sud African, tara fiind vestita pentru aroma deosebita a vinurilor produse.

Ajungeam apoi la hotel, unde intotdeauna ne petreceam cel putin cateva ore in camerele superbe in care eram cazati. Hotelul avea un aer vintage, elegant si camera era decorata in culori alb-negru, cu fotografiile lui Audrey Hepburn si Marilyn Monroe.

Hotelul era lipit de un mall care ne oferea o noua sansa sa ne cheltuim alocatia, fie pe mancare gustoasa din supermarket fie pe tinutele deosebite din magazine. La receptia hotelului puteam alege o excursie organizata in oras sau vizita de tip safari in Parcul National unde puteai vedea lei, zebre sau girafe, in habitatul lor natural. 

Orasul Johannesburg e foarte verde, plin de vegetatie si aer curat. Cand mergi in centru, sa vizitezi, esti insa avertizat in legatura cu furturile si talhariile si este indicat sa nu iei cu tine prea multe bijuterii, bani sau electronice. Siguranta in acest loc nu este de gasit asa ca doar intr-una din vizitele mele acolo am mers, propriu-zis in centru, ca sa simt pulsul orasului. Am ales atunci si un restaurant traditional unde am luat una dintre cele mai bune cine, alaturi de cativa colegi din echipaj.

Orasul merita vizitat, desi pare periculos, fiindca are multe de oferit: verdeata, vin si mancare gustoasa, animale salbatice si experiente de neuitat. Cu siguranta, daca as mai avea ocazia, m-as intoarce in JNB.

Zboruri line!

Sursa foto: Wikipedia

The post Jurnal de calatorie (episodul 52). Johannesburg, Africa de Sud first appeared on Cum ajungi stewardesa.

Astazi, in Jurnalul de Calatorie, mergem in emisfera sudica, tocmai la Cape Town. Cursa DXB-CPT-DXB era operata cu un avion de tip Airbus 330 si destul de cautata printre insotitorii de bord. Desi zborul nu era dintre cele mai usoare, destinatia era ofertanta, ceruta mai mereu nu doar de localnici.

Pasagerii de pe zborul de Cape Town erau destul de diferiti. De la oameni de afaceri, imbracati la costum si cu servieta in compartiment, la sud-africani care zburau pentru prima oara cu avionul, saraci, dar extrem de fericiti si incantati de calatorie. Zborul dura aproape 10 ore, cu o pauza de odihna de numai 45 de minute, pentru insotitorii de bord. Pauza nu se mai lua in compartimentul de odihna, ci pe scaunele de pasageri, unde ne odihneam cele trei sferturi de ora. Aveam timp sa dormim, mancam, sau sa urmarim un episod dintr-un serial preferat.

Sud-africanii sunt prietenosi. Asa cum povesteam si despre cei din Uganda, sunt incantati de zbor, de mancare, si de toate “nimicurile” branduite cu logo-ul Emirates. Mananca mult, beau si mai mult, iar desertul este intotdeauna insuficient pentru ei.

Si pe acest zbor, echipajul era chemat cu apelativul :”sister” si “brother”, iar atunci cand le ofereai ceva, mai mereu faceau glume pe seama ta. Zborul, desi era lung, obositor si includea 2 service-uri complete (mic-dejun si pranz sau pranz si cina), trecea destul de repede. Mai mereu iti faceai prieteni pe zbor si primeai recomandari legate de unde sa iei cina, ce vin local sa bei, sau de unde sa faci shopping de calitate.

Cand ajungi in Cape Town, iti dai seama ca desi e un oras la capatul lumii, merita fiecare minut de calatorie pana acolo. Nu mi-am imaginat, in liceu, cand profesorul de geografie ne invata despre Capul Bunei Sperante, ca voi ajunge vreodata in acel punct, cel mai sudic de pe continent.

Daca e senin, mai tot echipajul alege sa urce pe Table Mountain, un munte inalt de unde ai o priveliste minunata. Intreg orasul se vede de sus si te afli, la propriu, deasupra norilor.

La capitolul mancare, cand ajungi in Cape Town ai parte de cele mai bune fructe de mare, daca alegi sa mananci la Ocean’s Basket, un restaurant local situat in portul Cape Town, la poalele muntelui Table Mountain. Vinul pe care il alegi trebuie sa fie neaparat local, pentru ca au unele dintre cele mai gustoase soiuri de vin.

Layoverul in aceasta destinatie e de doar 24 de ore, insa e suficient pentru a lua pulsul capitalei legislative a Africii de Sud: oameni linistiti, turisti, mancare buna, privelisti minunate oferite de Table Mountain si Port of Cape Town, si inca o destinatie bifata si un vis implinit, pentru tine.

The post Jurnal de calatorie (episodul 17). Cape Town, Africa de Sud first appeared on Cum ajungi stewardesa.