Israel. Taramul Fagaduintei, sau locul in care mi-am dorit sa ajung in ultimii ani, si unde, atunci cand zburam ca stewardesa Emirates, nu puteam merge, de teama ca nu voi mai putea intra inapoi in Dubai daca ma trezesc cu stampila pe pasaport.

Asadar, planetele s-au asezat in decembrie si iata ca am ajuns in Tel Aviv si Israel acum 2 saptamani. Iar astazi va invit sa parcurgeti un nou episod din Jurnal de calatorie, vazut prin ochii unei foste stewardesa.

Variantele de transport pana in Israel sunt multe din Bucuresti. Wizz Air, El Al, Tarom si Blue Air zboara catre Tel Aviv, si la distanta de doar 2 ore si 15 minute ai 24 de grade si un soare stralucitor aproape tot timpul anului. Noi ama les Wizz Air si nu am regretat, cursa a fost lina, stewardesele extrem de prietenoase si de ajutor iar aterizarea perfecta. Ajunsi in Israel am trecut rapid prin control, unde ni s-au pus cateva intrebari scurte si am primit un bilet de intrare in tara, fara ca pasaportul nostru sa fie atins de stampila. Practic, daca ai stampila de Israel in pasaport, e dificil sa mai intri in tarile arabe, dupa. Dar evreii au gasit o varianta comoda pentru miile de pelerini si turisti, au facut o „foita” pe care ti-o inmaneaza la intrare si inca una pe care o primesti la iesire, dupa un alt scurt interviu despre durata vizitei, locul in care vei sta, ce faci in tara, etc.

Primele 2 zile le-am petrecut in Tel Aviv – care desi e cel mai cunoscut oras din Israel, nu e capitala – capitala e la Ierusalim, despre care va povestesc putin mai jos. Tel Aviv e un oras viu si colorat. Vesel, plin de turisti, curat si construit dupa stilul american (palmieri, autostrazi largi, plaja lata si briza usoara). Desi aveam o mica temere vizavi de siguranta in aceasta zona, nicio secunda nu m-am simtit in pericol. Camere de luat vederi se afla pe toti stalpii si se pare ca faptul ca toti cetatenii (femei si barbati), fac armata la 18 ani, ajuta la intretinerea acestei stari bune si de siguranta din oras.

Tel Aviv e un oras in care te poti plimba mult pe strada, ai zone unde oamenii pur si simplu ies sa faca sport (malul marii) sau sa simta cultura araba, pentru ca imediat lipit de oras se afla cetatea Jaffa, orasul arabesc din/de langa Tel Aviv. Evreii sunt super primitori, mancarea si bautura sunt prezente pe toate mesele, aproape pana la refuz, pentru ca, spun evreii, masa trebuie sa fie tot timpul plina atunci cand servesti micul dejun, pranzul sau cina.

Asadar, pe to do listul de Tel Aviv trebuie sa mentionez: plimbare pe faleza, plaja, shopping in zona veche a orasului (Neve Tzedek) acolo unde veti gasi multe magazine vintage si neaparat cetatea Jaffa, unde aveti bazare si gustati putin din cultura araba. La capitolul mancare, in orice restaurant alegeti sa mergeti, masa va fi plina. Se incepe cu multe tapasuri mici, gen antreu, apoi alegeti un fel principal de mancare. Recomand de departe restaurant arhi-cunoscut – The Old Man and the sea, in portul din Jaffa, unde am mancat fabulos de bine.

Las pozele sa vorbeasca de la sine si continuam mai jos cu Ierusalimul.

Ierusalim. La doar 50 de minute distanta de Tel Aviv se intinde cetatea Ierusalim. Un loc sfant nu doar pentru noi, crestinii, ci pentru 3 religii monoteiste care se infratesc acolo: iudaism, islamism si crestinism. E chiar putin ciudat cum vezi, aproape una langa cealalta, o biserica crestina, o sinagoga si o moschee. Totul in pace si armonie. Cetatea e inconjurata de maslini si mai departe putin, de un desert stancos. Vremea e putin mai rece decat in Tel Aviv, insa la fel de insorita. Prima oprire pe care am facut-o a fost in Gradina Ghetsimani, acolo unde energia te copleseste si chiar simti ca a insemnat ceva acel loc. Cand intri in cetate, te opresti apoi la Zidul Plangerii, treci prin cele 4 cartiere (crestin, armean, evreiesc si musulman), ca sa ai apoi ocazia sa mergi pe Drumul Crucii. Fiecare piatra si fiecare colt are o istorie si o poveste, astfel ca pentru mine, care visam de mica sa ajung aici, a fost o mare bucurie cand mi-am amintit toate pasajele din Biblie, la fata locului.

Dupa drumul crucii principalul obiectiv este Mormantul Sfant, acolo unde Mantuitorul a fost inmormantat si unde acum se afla Biserica Sfantului Mormant, locul in care in fiecare an, in Noaptea de Inviere, lumina se aprinde singura, prin puterea rugaciunii si a lui Dumnezeu. Dealul Golgotei este chiar langa mormant si multe alte biserici, pe care va recomand sa le vizitati. Ierusalim e absolut superb – cetatea veche e construita din piatra alba si foarte bine ingrijita, adaposteste toate religiile monoteiste si iti da un vibe excelent. Orasul nou este elegant, luxos si foarte bine pus la punct: hoteluri de 4 si 5 stele, drumuri aranjate, spatii verzi si multe magazine/malluri. Recomand ca daca mergeti in Israel sa nu ratati o vizita in Ierusalim, de preferat insa cu un ghid, pentru ca veti afla mult mai multe informatii decat daca ati merge singuri. Si inca ceva, noi nu am prins cozi deloc, la intrarea la mormanul sfant am stat fix 20 de minute la coada.

Din nou, las pozele sa vorbeasca de la sine si va urez zboruri line!

The post Jurnal de calatorie. Israel si locurile sfinte first appeared on Cum ajungi stewardesa.

Revenim astazi cu un nou episod din Jurnal de calatorie, dintr-o destinatie musulmana, care mi-a amintit foarte mult de vremea in care locuiam si traiam in Dubai. De cand am revenit in tara nu am mai vizitat deloc tari arabe sau musulmane, astfel ca vizita pe care tocmai am facut-o in capitala Turciei mi-a trezit amintiri vechi despre viata de stewardesa.

Dar, sa vedem asadar Istanbulul prin ochii unui insotitor de bord. In vremea cand zburam la Emirates, Istanbul nu era o destinatie cu layover, pentru ca zborul avea in jur de 4 ore, si cursele se faceau asadar dus-intors. Era insa unul dintre cele mai dificile zboruri pentru ca avioanele erau de tipul 2 clase: Economy si Business Class si doar in economy erau 402 pasageri, toti dornici sa obtina de la companie cat mai mult. Boardingul se facea dificil pentru ca bagajele erau multe si mari iar compartimentele de deasupra pareau neincapatoare pentru toate obiectele si suvenirurile din bazarul turcesc. Decolarea din capitala Turciei mereu se facea cu intarziere, nu doar din pricina bagajelor si a avioanelor complet pline ci si din pricina aeroportului absolut urias, IST fiind unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din lume, fiind un aeroport de conexiune intre Asia si Europa/SUA.

Dupa decolare, abia reuseam in cele 4 ore sa servim toti pasagerii, pentru ca mereu vroiau multe bauturi, mult ceai negru si erau foarte vorbareti. Cursa dus-intors era una dintre cele mai obositoare pentru insotitorii de bord, astfel ca mai mereu este ca un fel de „pedeapsa”, pentru ca reveneai in Dubai epuizat dupa zbor. Daca ar fi fost si layover, probabil ca altfel ar fi stat lucrurile.

Dar, ce am observat de data aceasta pe zbor? Am ales Turkish Airlines ca sa ajungem in IST. Si bine am facut, pentru ca serviciul oferit la bord si avioanele companiei se aseamana foarte mult cu ceea ce ofera Emirates. Nu degeaba Turkish Airlines a luat ani la rand premiu pentru cea mai buna companie aeriana din lume, pentru ca intr-adevar, pasagerii sunt foarte important pentru ei si ospitalitatea turceasca este simtita in fiecare moment petrecut in avion.

Aeroportul Istanbul este asa cum mi-l aminteam, pentru ca acolo am petrecut multe ore atunci cand alegeam sa vin acasa. Varianta Dubai – Istanbul – Bucuresti era cea mai la indemana atunci cand alegeam sa vin acasa in vizita, iar escala de cateva ore din aeroport o petreceam mereu prin zecile de magazine ale aeroportului sau in cafenele si restaurantele specifice.

Dar, de data aceasta, am ales sa si ies sa vizitez Istanbulul – un mix de oras european si musulman, care prin cele 5 rugaciuni zilnice mi-a amintit rapid de Dubai. Moscheele, agitatia si femeile acoperite de abaya m-au dus de asemenea, imediat, cu gandul la Emirates. Istanbul e un exemplu de ospitalitate, toti oamenii sunt foarte amabili, mancarea si dulciurile satisfac gusturile oricui si nu ai cum sa pleci din acest oras, flamand.

Ca si zona in care sa stati, recomand de departe zona centrului vechi – Sultanahmet – o zona cu multe hoteluri, restaurante si magazine, dar si foarte apropiata de principalele obiective turistice. Trebuie sa incercati kebabul, de orice fel ar fi el, rahatul si baclavaua dar si mezze-ul turcesc, care e diferit de cel arabesc/libanez.

Pe strada multi vand pe langa esarfe si gablonturi, castane prajite si porumb copt, parca special sa te imbie si sa iti faca pofta de mai mult. Daca ajungeti in zona portului, de neratat este un sandwich cu peste, zeci de restaurante servesc acest preparat, fiind practic o semnatura a zonei si un suc fresh de rodie, este servit la toate tarabele din Istanbul.

Moscheea Albastra si Hagia Sophia sunt principalele obiective din zona veche, alaturi de Palatele Dolmabahce si Topkapi. Daca ai cum sa ajungi la un meci de fotbal, incearca sa mergi si la stadioanele Galatasaray sau Besiktas, toti turcii vorbesc foarte frumos despre Hagi si Lucescu.

De neratat este Bazarul, insa atentie, preturile din Grand Bazaar sunt mai mari decat pe strada, din simplul motiv ca este o zona mega turistica. Nu uita insa sa negociezi fiecare produs, fiecare pret, pentru ca si turcilor le place asta si obtii preturi mult mai mici astfel.

Sa te plimbi pe stradutele inguste, sa gusti dulciuri turcesti si sa simti practic vibratia orasului, este un „must” daca ajungi in Istanbul. Calatoria cu vaporasul, pe Bosfor, este de asemenea de neratat – poti alege o croaziera cu mai multe opriri, sau clasica trecere catre zona Asiei, daca vrei sa te lauzi ca ai pus piciorul si pe alt continent.

Cam atat, in mare, despre un layover in Istanbul, va ajung 48 de ore daca vreti sa vedeti obiectivele importante, sau mai multe zile, daca vreti sa simtiti cu adevarat vibratia capitalei turcesti.

Zboruri line!

The post Jurnal de calatorie. Istanbul, Turcia first appeared on Cum ajungi stewardesa.

Iubesc Parisul. Oricand am ocazia sa ajung in capitala Frantei fac tot posibilul sa fiu acolo si sa ma bucur din plin de eleganta si rafinamentul oferite de orasul perfect luminat. Pe vremea cand zburam ca stewardesa aveam des aceasta destinatie, in care petreceam 24 de ore de liniste. Dupa ce am renuntat la zbor, vizitez capitala franceza mai mereu cu Air France, in calitate de pasager. Zbor elegant, cu intarzieri rare, serviciu complet la bord si stewardese foarte amabile. Sunt in continuare indragostita de uniforma de insotitor de bord Air France, astfel ca oricand zburam cu ei ii admir indelung.

De data aceasta am stat aproape 5 zile in Paris, dintre care jumatate de zi in Disneyland, Paris. Nu ma judecati, am fost de nenumarate ori in Paris si am vazut cam toate obiectivele turistice, astfel ca de data asta am decis sa „sacrificam” cateva ore pentru parcul de distractii unde toata lumea zambeste.

Asadar, mai jos, va ofer cateva informatii despre Disneyland, astfel incat sa va dati seama ca nu este un loc strict pentru copii, ci si adultii se simt excelent acolo.

Aveti de ales intre 2 parcuri tematice: Disneyland Park- parc mai mult pentru cei mici, cu castele, parade si ride-uri ceva mai linistite si Walt Disney Studios – locul unde se afla o multime de studiouri de film si animate, locuri in care s-au filmat peliculele Disney, show-uri 3D si ride-uri ceva mai „periculoase”, in care chiar si adultii se sperie si ies ceva mai incrancenati.

Biletele costa intre 48 de euro si 73 de euro, in functie de perioada din an in care mergeti sa vizitati parcurile – acces intr-un singur parc, o zi. Un bilet valabil doua zile (2 parcuri) costa 150 de euro pentru adulti, respectiv 133 de euro pentru copii. Se pot cumpara si pentru 3 sau 4 zile sau pentru ambele parcuri, ideal este sa alegeti ce vi se potriveste mai bine de pe siteul Disney. Parcul este amplasat la o ora si jumatate de centrul Parisului, asa ca atentie cand va alegeti hotelul, daca scopul vizitei este parcul, e bine sa va orientati catre zona Disney.

Si-acum, ce e de facut o zi intreaga in Disney? Ei bine, desi accesul in toate masinutele si la toate showurile este gratuit, e bine sa ai la tine ceva banuti pregatiti de cheltuiala pentru ca magazinele sclipesc si sunt burdusite de jucarii , tricouri, urechi de soricel si obiecte marca Disney iar restaurantele au oferte care mai de care mai variate si mai atractive, majoritatea fast-food, doar Disneyland este un produs american. La 17.30 este punctul culminant al zilei: parada personajelor Disney, moment pe care il iubeam atunci cand, la 20 de ani, lucram in Disney Florida, ca parte din programul Work and Travel, iar la inchiderea parcului un mare foc de artificii insotit de muzica lumineaza cerul parcului, chiar la castelul reprezentativ Disney. In rest, te poti pierde in zonele tematice: Fantasyland, Adventureland, Discoveryland sau chiar sa iesi in Disney Village, un loc plin de restaurante si cluburi, unde ai acces si fara bilet. Apropo, ceva ce mi-a placut: ni s-au verificat temeinic bagajele la intrare, mai ceva ca la aeroport, astfel ca macar ne-am simtit in siguranta in parc.

Disneyland e un loc in care toata lumea zambeste, un loc in care reusesti sa uiti de griji si de probleme, o oaza de distractie si culoare in care nu doar copiii sunt fericiti ci si adultii care isi amintesc de copilarie. Fiecare personaj cu care sute de copii se pozeaza, muzica vesela de pe fundal, fiecare cursa cu rollercoasterul iti aduc multe zambete si fericire si reusesc sa te relaxeze intr-un mod cu totul special. Asadar, cam asa a fost vizita noastra de jumatate de zi in Disneyland, va las cu pozele de mai jos.

Zboruri line!

The post Jurnal de calatorie. Disneyland, Paris first appeared on Cum ajungi stewardesa.

A venit din nou momentul sa scriu rubrica Jurnal de calatorie, pentru ca, asa cum ii sta bine oricarei stewardese, am fost din nou in calatorie. De data aceasta destul de aproape de tara noastra, dar intr-un loc unde atunci cand zburam nu prea aveam ocazia sa ajung deoarece cred ca avioanele uriase ale Emirates nici nu puteau ateriza pe o insula mica asa cum este Lefkada. Asadar, astazi o sa va povestesc putin despre o destinatie de vis, vazuta prin ochii unei stewardese care a ajuns in peste 100 de orase.

Am ales Lefkada pentru ca vroiam sa ne relaxam, sa facem plaja si sa avem privelisti grozave. Si se pare ca, desi nu mai fusesem in zona niciodata, nu am dat gres cu alegerea facuta. Am ajuns in Grecia cu avionul, pe ruta Bucuresti-Atena. Am ales, ca mai mereu, Wizz Air, de data aceasta operat de echipajul din Bulgaria care are cateva segmente bune de zbor pentru aceasta cursa. Avionul de Atena face urmatoarele zboruri:

Sofia-Atena-Bucuresti-Atena-Sofia

Dupa nici o ora de zbor ne-am vazut in capitala elena de unde am inchiriat masina si am pornit la drum spre insule. Prima oprire am facut-o in istmul Corint unde recunosc ca m-a luat ameteala cand am privit in jos, spre canalul Corint de un albastru turcoaz.

Dupa aproape 4 ore de mers cu masina – pe autostrada unde am platit destul de multe taxe de calatorie – am ajuns in paradisul albastru. Lefkada e o insula mica, cu drumuri foarte intortocheate si abrupte, cu multa verdeata si plaje cu pietris. Doar cateva dintre plajele pe care am ajuns au avut nisip fin – majoritatea erau plaje cu pietre si apa bleu-turcoaz, abrupte si destul de salbatice.

Dintre plajele unde trebuie sa ajungeti neaparat – si nu prea o puteti face decat daca aveti masina – pot sa enumar Plaja Kathisma (comerciala, sezlonguri, restaurante, baruri), Avali si Megali Petra (salbatice si superbe), Egremni (cea peste care acum cativa ani s-au prabusit niste stanci si la care accesul se poate face doar cu barca).

Porturile sunt de asemenea superbe in insula si trebuie sa nu ratati Portul Nidri, Vasiliki si Katsiki (aici accesul se poate face atat cu barca cat si cu masina).

La capitolul mancare, grecii stau probabil, dupa gustul meu, cel mai bine din Europa. O varietate de fructe de mare si peste, prajeli si mancare „de vacanta”, in care uitam de diete sau nutitionisti. Calamari prajiti, Gyros, peste, tzatziki si mousaka gaesti la orice taverna locala iar preturile sunt cam ca in Bucuresti, asa ca oricine isi permite o masa copioasa dupa o zi petrecuta in soare. Recomandam restaurantul Rachi – din varful muntelui, de unde aveti o priveliste de vis, mai ales la apus, Deck Beachside Cafe si Copla Beach Bar – ambele pe plaje si Drymonaki taverna.

Ultimele zile ale vacantei le-am petrecut pe insula vecina – Kefalonia – acolo unde am traversat cu feribotul. Kefalonia e mai mare, mai civiliata si cu drumuri ceva mai largi. Plajele nu se compara cu cele din Kefalonia, singura care ne-a impresionat fiind Myrtos Beach, care insa are niste valuri uriase si iti trebuie ceva curaj sa te avanti in apa.

Capitala Argostoli este mica si cocheta, are supermarketuri si multe restaurante iar in zona ai cateva plaje bune: Paliostafida si Petani Beach. Portul Fiskardo e frumos de asemenea, plin de taverne si extrem de aglomerat iar daca ajungeti acolo recomand sa incercati mancarea traditionala greceasca de la Tassia sau Roulas Restaurant.

Drumul spre casa l-am facut tot cu avionul, din Atena, acolo unde am remarcat ca pasagerii erau majoritari familii cu copii si cupluri, toti in vacanta.

Ne-am intors cu bateriile incarcate, pregatiti de noile cursuri pe care le avem de sustinut saptamana viitoare.

Zboruri line si vacanta placuta, tuturor!

The post Jurnal de calatorie. Lefkada, Grecia first appeared on Cum ajungi stewardesa.

Asa cum v-am obisnuit, o (fosta) stewardesa calatoreste la fel de mult ca un insotitor de bord activ. Asta fiindca iubirea pentru calatorii nu inceteaza in momentul in care nu mai zbori, ci creste pe zi ce trece, indiferent de meseria pe care o alegi mai departe. Asadar, la doar 3 saptamani de la ultima noastra deplasare in SUA, de data aceasta am ales o experienta diferita, o vacanta pe yacht.

Mare mi-a fost mirarea cand am descoperit, dupa un zbor de o ora pana la Atena – pe care nici nu l-am simtit ( mai ales ca am ales din nou sa calatoresc cu compania mea de suflet, Wizz Air), sa descopar in portul din Atena (Alimos Marina) un yacht cu aceleasi reguli de siguranta ca si avionul.

Adica, o data ajunsi in Atena, pregatiti pentru 3 zile pe yacht (Oceanis 54), ni s-a facut primul safety briefing pe yacht – ce avem voie sa facem, ce nu avem voie, unde sunt stingatoarele pentru incendiu, unde e trusa de prim ajutor, la ce sa avem grija, etc. Am aflat cu mare bucurie ca skipperul (pilotul yachtului) a facut partial acelasi training ca si insotitorii de bord, legat de partea de siguranta si salvare pasageri pe vas. Bineinteles ca pentru ei e mai aplicat si mai complex totul, dar m-am bucurat sa regasesc informatii stiute. Asadar, lucrurile pe barca nu sunt atat de diferite de avion. In plus, intotdeauna pe vas se aplica munca in echipa, exact la fel ca si in avion.

Dar, ca sa nu mai trag de timp, o sa va spun rapid cum a decurs mica noastra escapada. 3 zile am locuit pe vas. Cabinele, desi initial credeam ca vor fi foarte mici si stramte s-au dovedit a fi destul de inacapatoare, la fel si toaletele (de dimensiunea unei toalete din avion). Livingul, sau partea comuna din interior, avea cel putin 20mp, adica spatiu destul pentru cele 8 persoane prezente pe vas. Sus, pe punte, lucrurile se schimbau: cat vezi cu ochii, spatiu, mare, vant si soare. O senzatie de libertate pe care in avion nu o simteam…

Am vazut in 3 zile in Grecia 3 insule. Yachtul a oprit in 3 porturi: Aegina, Poros si Hydra. In toate cele 3 locuri am coborat de pe vas si am vizitat, la picior, stradutele inguste, pietruite si racoroase, infrumusetate de flori colorate, lamai si portocali cu multe fructe, strazile erau pline de pisici iar la taverne am gustat numai mancare delicioasa. Dintre toate, probabil ca Hydra mi-a placut cel mai mult, fiindca am descoperit un oras unde nu te poti deplasa decat pe jos sau cu…magarusii iar magazinele si atmosfera eleganta de pe insula te transpuneau intr-o alta lume.

Fructele de mare, tzatziki si salata greceasca nu au lipsit de la nicio masa si ne-am incarcat in 3 zile bateriile cat intr-o luna de vacanta. Libertatea pe care ti-o da navigatul, linistea de pe mare si chiar si numele yachtului – Inspiration – ne-au amintit de ce iubim calatoriile si ne-au inspirat pentru vacantele viitoare.

Mai jos va las cateva fotografii care vorbesc de la sine despre vacanta reusita pe care am avut-o si recomand cu incredere tuturor o astfel de experienta. It’s once in a lifetime!

Zboruri line!

21-22 septembrie – Curs de pregatire intensiv pentru interviul la o companie aeriana, de 2 zile, la Bucuresti. Este un curs complex, in total 20 de ore de pregatire, in care ne ocupam nu doar de pregatirea ta pentru interviurile de angajare la Emirates, Wizz Air, Qatar Airways, Etihad, Saudia Airlines, Ryanair, de simularea si rezolvarea probelor interviurilor dar si de realizarea CV-ului. Pozele profesionale le realizam tot impreuna la studioul foto si sunt incluse in cursul de pregatire. Oferim feedback individual si te ajutam sa iti imbunatatesti nivelul conversational de limba engleza. Detalii si inscrieri curs, aici: https://www.cumajungistewardesa.ro/curs-stewardesa/

31 august – 1 septembrie – Curs de pregatire English for Cabin Crew Interview. Cursul English for Cabin Crew Interview se adreseaza tinerilor (femei si barbati), cu varsta minima 18 ani, care isi doresc o cariera in aviatie. Nivelul cerut de limba engleza pentru cursul nostru este de nivel incepator-mediu. Daca ai probleme in a te exprima, daca intelegi limba engleza dar iti e teama sa vorbesti sau ai probleme cu pronuntia, Cursul English for Cabin Crew Interview este solutia ideala pentru tine: https://www.cumajungistewardesa.ro/31-august-1-septembrie-curs-english-for-cabin-crew-interview/

The post Jurnal de calatorie. Vacanta pe yacht in Grecia first appeared on Cum ajungi stewardesa.

Am revenit de cateva zile din insorita California. Abia acum insa mi-am revenit dupa jetlagul care mi-a creat ceva probleme, nu ca atunci cand zburam si reuseam sa ma obisnuiesc in numai 24 de ore cu orice varianta de fus orar aveam de-a face. Ei bine, de data asta adaptarea la noile ore a fost ceva mai dificila decat m-am asteptat. Totusi, asta nu a impiedicat vacanta din America sa fie una dintre cele mai reusite, desi mai fusesem in California de cel putin 10 ori.

Asa ca, am sa va povestesc mai jos experienta de pe zborul transatlantic si vacanta din Los Angeles & San Diego, care mi-a amintit de perioada in care zburam si calatoream in intreaga lume.

Am ales sa zburam cu fabulosul avion A380, cu escala in Paris. In total, din Romania pana in Los Angeles am facut putin peste 16 ore, adica un total bun, dat fiind ca atunci cand zburam din Dubai, zborul direct DXB-LAX dura 16 ore si 20 de minute, direct. Acum insa, ca pasager, zborul a trecut mult mai greu decat atunci cand zburam. Pana la Paris am ajuns rapid, insa din Paris pana in California cele 11 ore in aer s-au scurs foarte greu. Desprinderea avionului cu etaj nici nu s-a simtit, iar tot zborul am avut ocazia sa urmarim pe camerele amplasate pe avion ce se intampla sub/langa noi, in avion. Am vazut 3 filme, am ascultat muzica…Pasagerii, spre deosebire de cei care veneau din Dubai, au fost mult mai cuminti: nimeni nu apasa call-bellul, nimeni nu era disperat sa bea apa, alcool, suc sau sa manance. La Emirates, asa cum am scris si in articolele trecute, pasagerii pe cursele lungi vroiau orice aveai in avion, cat mai mult, sa le ajunga si pentru acasa. De data aceasta, a fost liniste pe zbor si majoritatea pasagerilor s-au odihnit.

Pe la jumatatea zborului, daca deschideai incet „oblonul” ferestrei din avion puteai avea o priveliste nemaipomenita a Groenlandei. Sute de kilometri acoperiti de gheata si zapada imaculata. Stewardesele au fost foarte amabile desi a fost un zbor lung si obositor si au avut pauza de doar 2 ore si 30 de minute (in Crew Rest Compartment) pentru o cursa de 11 ore.

La aterizare, forfota din aeroportul urias din Los Angeles ne-a trezit instantaneu. Coada de aproximativ 2 ore pana cand am reusit sa intram in SUA, verificarile amprentelor, eye scan, etc, ne-au facut sa apreciem imediat rapiditatea cu care se circula/trece de controale pe Otopeni, unde vrei nu vrei, in maximum 30 de minute ai intrat/iesit din tara.

Asadar, dupa 16 ore de zbor, a inceput vacanta noastra in California. Am mai vizitat statul american de cel putin 10 ori in perioada in care zburam, plus vizite separate in vacanta, pentru ca 2 dintre prietenele mele locuiesc aici. Asa ca, mereu acest stat a avut un loc special in sufletul meu.

De data asta, pentru ca in trecut vizitasem aproape tot ce era turistic in Los Angeles si San Diego, am ales sa revenim doar in zonele care ne-au placut cu adevarat si care ne-au relaxat complet.

Vacanta a inceput cu o prima oprire de cateva zile in San Diego, unde am avut ocazia sa vedem zgarie norii de pe insula Coronado si sa incercam burgerii In-n-Out, preferatii mei. Recunosc, ma declar o gurmanda, mai ales cand ajung in SUA si imi fac toate poftele in materie de fastfood si dulciuri/gogosi.

Din San Diego am facut o excursie de o zi in insoritul Palm Spring, unde vremea era perfecta (28 de grade si soare) si unde am decis sa revenim la un meci la turneul de tenis de la Indian Wells, in functie de cum se descurca Simona Halep. Zis si facut, am bifat si aceasta experienta si in semifinalele turneului am mers si am sustinut-o pe Simona la Indian Wells. Lume buna, vreme excelenta, scor neasteptat insa, si dezamagire mare cand reprezentanta noastra a trebuit sa plece acasa dupa meci. Insa, nu regret nicio secunda alegerea facuta si cu siguranta vom reveni si cu alte ocazii.

Tot in zona desertului din Palm Spring ne-am indepartat si mai mult si am ajuns intr-unul dintre zecile de parcuri nationale din SUA: Joshua Tree Park, locul in care traieste micutul personaj de desene animate – Road Runner. O priveliste cu mult desert si mii de cactusi, fara semnal la telefon si multa liniste.

Los Angeles ne-a primit dupa cateva zile de vizite prin California cu multa caldura. Plimbari prin Beverly Hills, pe Hollywood Bulevard, Melrosez Avenue si in Downtown au facut din vacanta noastra una foarte relaxanta. Santa Monica, de asemenea, ne-a oferit o zi de respiro, departe de agitatia si aglomeratia din oras, pe malul marii.

Ce am mancat cat am fost in vacanta? Ei bine, de toate. De la faimosii burgeri In-n-Out, la gogosile Krispy Krem, la felul de mancare hawaiian – Poke – si mancarea mexicana, am incercat aproape orice era de incercat. Chiar si mancarea koreana, in cartierul korean, moment in care a fost nevoie sa ne uitam la cei de la mesele alaturate ca sa stim in ce ordine si cum sa mancam felul de mancare traditional pe care l-am ales.

Los Angeles e un oras plin, nu ai timp nicio secunda sa te plictisesti si in fiecare zi mai apare ceva nou de facut. De la ultima noastra vizita acolo, acum mai bine de 2 ani, am constatat ca lucrurile s-au schimbat si mai mult: 8 benzi pe sensul de mers pe autostrada (de la 6 ), masini tot mai mari, benzina tot mai ieftina, mancare organica si bio la tot pasul si multe emisiuni de tip reality-show la televizor. La orice colt de strada „risti” sa te intalnesti cu o vedeta iar orasul e plin de actori in devenire, care sunt momentan soferi de uber sau chelneri, in asteptarea marelui rol al vietii lor.

Dupa 9 zile in SUA am revenit acasa, ne-am incarcat bateriile, am furat idei de business de la ei si ne-am relaxat in stilul inconfundabil, californian. Am plecat spre casa cu KLM, cu B747 cu cocoasa, cu care nu zburasem niciodata si a fost o experienta inedita, nu mai zburasem niciodata cu gigantul avion.

Acum ne-am intors la treaba si ne pregatim de cursul de pregatire din 21-22 aprilie, unde va astept si pe voi daca sunteti pasionati de calatorii si va doriti sa lasati jobul de birou pentru un program flexibil, printre nori!

Zboruri line tuturor!

Daca vrei sa citesti mai multe despre experienta de pe zborul Dubai-Los Angeles, ca stewardesa, am scris aici: https://www.cumajungistewardesa.ro/jurnal-de-calatorie-episodul-5-los-angeles-sua/

The post Jurnal de calatorie. Los Angeles & San Diego first appeared on Cum ajungi stewardesa.

Este deja binecunoscut faptul ca jobul de stewardesa inseamna, inainte de orice, calatorii. Si iata ca finalul lui 2017 mi-a adus 2 city-breakuri (sau layovere, ca sa o spun in stilul aviatic) in Viena si in Malta. Daca despre Viena am scris inainte de Craciun (aici), insula malteza si-a gasit timp astazi, fiindca abia ce am revenit din micul colt de rai mediteranean.

Cand zburam la Emirates am avut norocul sa fac aceasta cursa si sa ma bucur de cele 24 de ore de layover in Valetta. Mi-a placut mult si am decis ca voi reveni cand o sa am ocazia. Si iata ca ocazia s-a ivit.

Zborul DXB-MLA-DXB, spre Valletta, era unul cautat printre insotitorii de bord de la Emirates. Nu doar de maltezii care aveau ocazia sa mearga acasa, pentru 24 de ore, ci si de ceilalti, pentru ca zborul nu era dificil, pasagerii simpatici, iar destinatia ofertanta. Durata zborului era de aproximativ 5 ore, daca zburam direct. Insa Emirates opera acest zbor cu escala de o ora in Larnaca, Cipru. Asa ca, pasagerii erau in majoritate ciprioti pe segmentul DXB-LCA, apoi maltezi, pe segmentul LCA-MLA. Totusi, ambele nationalitati erau asemanatoare in comportament: vorbeau mult, erau prietenosi, beau multa cafea si nu veneau cu multe bagaje la bord. Singura parte dificila a zborului era la escala, cand trebuia sa numaram pasagerii si bagajele din avion, pentru a ne asigura ca nimic nu pune in pericol siguranta zborului.

Cipriotii, care calatoreau doar pana in Larnaca, nu vorbeau prea bine engleza, insa reuseam sa ne intelegem cu ei, prin semne. Maltezii in schimb, vorbeau engleza, insa cu un accent specific, usor amuzant.

De data aceasta, am zburat ca pasager, cu compania mea de suflet, Wizz Air. Zbor direct, aproximativ 2 ore, timp suficient sa observ indeaproape procedurile si echipajul in minunata uniforma roz de care mi-e putin dor. Intotdeauna cand aleg aceasta companie pentru calatorii ma simt mai aproape de jobul de insotitor de bord si pare ca nu am renuntat niciodata la zbor.

Am petrecut 5 zile in Malta, nu doar 24 de ore, ca atunci cand zburam la Emirates. Asa ca am avut timp suficient sa vizitez insula si sa ma si relaxez. Am observat mai bine acum cat de puternica este influenta araba in aceasta mica insula, dat fiind ca data trecuta cand am ajuns acolo nu am facut-o… eram puternic influentata de Dubai, unde locuiam, si nu mi s-a mai parut nimic deosebit. Totusi, cladirile si stilul maltez sunt clar o combinatie de mediteranean+arabesc, cu preponderenta islamic.

Vremea e perfecta tot timpul anului. Ne-am bucurat de 17-18 grade si soare in toate zilele. Ne-a tihnit excursia, avand timp suficient sa ajungem la Catedrala Sf.John, la Fortareata, la Mdina si pe stradutele serpuite si pline de istorie din Valletta. Am ales pentru sejur un hotel vizavi de cel unde stateam pe vremea Emirates, chiar in zona lor de distractie, cartierul St.Julian. De acolo am putut ajunge usor in zona eleganta din Sliema si in capitala Valetta dar si cu ferry-ul in Gozo, Comino sau Laguna albastra.

Desi poate nu par, sunt o gurmanda desavarsita. Asa cum faceam si cand zburam, cand reveneam acasa cu geamantanul plin nu de hainute si pantofi ci de parmezan, fructe si vin ales, acum m-a bucurat foarte tare faptul ca am gasit un restaurant pe care il „pandesc” de aproape 5 ani, de cand l-am descoperit pentru prima oara in Africa de Sud – OceanBasket, locul unde am mancat mereu cele mai gustoase fructe de mare. Asadar, vacanta noastra s-a invartit in jurul acestui loc in care ma incarcam mereu nu doar cu calorii ci si cu energie pozitiva si gust de vacanta.

Destinatiile mediteraneene sunt pe placul meu oricand. Atunci cand zburam le alegeam fiindca imi aminteau de casa, acum le aleg pentru vremea mai calda ca la noi, pentru mancarea gustoasa si pentru starea de vacanta pe care mi-o dau, in orice moment. Asa ca o sa va las sa admirati pozele, mai jos si pana la urmatoarea calatorie, va urez zboruri line!

The post Jurnal de calatorie. Malta first appeared on Cum ajungi stewardesa.

Asadar, weekendul trecut am plecat la Viena, la Piata de Craciun. Am mai fost in capitala Austriei de nenumarate ori, si atunci cand zburam, si inainte, insa luna cadourilor este un moment special pentru acest oras. Ca intotdeauna, pe zbor, am fost atenta la toate detaliile cursei: ne-am imbarcat pe cursa Austrian Airlines devreme, la 8.10 dimineata si in doar 1 ora si 25 de minute am aterizat pe Aeroportul din Viena. Stewardesele, extrem de amabile, blonde, cu uniforma complet rosie, au iesi rapid in cabina si au servit micul dejun. Pasagerii – jumatate romani, jumatate straini – erau fie business oriented, fie turisti in vacanta, dornici, ca si noi, sa vada Pietele de Craciun. Bagaje multe, compartimente neincapatoare, mult ceai cald si cafea. Cam asa pot sa descriu cursa pana la Viena.

Aeroportul, asa cum mi-l aminteam din 2013, de cand am zburat cu Emirates acolo – este civilizat, curat, pregatit de sarbatoare. Magazinele cu decoratiuni de Craciun te intampina deja de la iesirea de pe zbor.

17-18 Februarie 2024 – Curs de pregatire intensiv pentru interviul la o companie aeriana, de 2 zile, la Bucuresti. Este un curs complex, in total 20 de ore de pregatire, in care ne ocupam nu doar de pregatirea ta pentru interviurile de angajare la Emirates, Wizz Air, Qatar Airways, Etihad, Saudia Airlines, Ryanair, de simularea si rezolvarea probelor interviurilor dar si de realizarea CV-ului. Pozele profesionale le realizam tot impreuna la studioul foto si sunt incluse in cursul de pregatire. Oferim feedback individual si te ajutam sa iti imbunatatesti nivelul conversational de limba engleza. Detalii si inscrieri curs, aici: https://www.cumajungistewardesa.ro/curs-stewardesa/

Daca vrei sa te pregatesti online, one to one, alaturi de Cristina Toader, fosta stewardesa Wizz Air & Emirates si Project Manager Cum Ajungi Stewardesa, sa simulezi impreuna cu ea toate probele si toate etapele recrutarii, scrie-ne pe office@cumajungistewardesa.ro sau scrie-ne si suna-ne la 0723156404 (Whatsapp). Vom programa impreuna, in functie de programul tau, o sesiune individuala, online sau fata in fata!

In trecut, cand locuiam in Dubai, Viena insemna pentru mine gustul de acasa: carnati de porc, kurtos kalacs, turta dulce, vin fiert. Era cel mai apropiat oras, de Romania, in care zburam cu Emirates si aveam 24 de ore sa ma incarc. Am descoperit acum ca are acelasi gust, la care am adaugat si un zambet larg.

In ambele zile de vacanta, scopul principal a fost sa vedem Pietele de Craciun, nu muzeele in care am ajuns si in trecut. Asadar, zis si facut: ne-am imbracat gros si am ajuns in 7 dintre cele 20 de Piete de Craciun pe care orasul le are de oferit. Cele mai frumoase au fost, de departe: cea de la Schoenbrunn Palace, Piata de Craciun Principala de la Primarie, cea de la Stephansplatz si Prater. Celelalte sunt mai mici, insa au aceeasi atmosfera de sarbatoare.

Ce ne-a placut a fost ca desi era imbulzeaza, oamenii stateau frumos la coada, isi asteptau randul, imparteau masa cu tine si erau foarte veseli si galagiosi. Am gustat Kurtos Kalacs, carnati austrieci, strudel de mere si covrigi si ne-am incalzit cu ceai si vin fiert. La Piata de Craciun de la Palatul Schoenbrunn erau si colinde iar pe scena copiii se distrau cantand melodii de sarbatoare. Frigul nu ne-a stat in cale si am reusit sa stam cateva ore bune afara, alaturi de miile de turisti veniti cu acelasi scop ca si noi.

A fost o vacanta scurta, rapida, cu scop precis: sa incarcam bateriile si sa intram in atmosfera de Sarbatoare. Ceea ce s-a si intamplat, iar acum am revenit acasa, pregatiti sa intampinam Craciunul cu bunatati traditionale romanesti. Pentru ca, atunci cand am sosit acasa din Dubai, am spus ca de-acum, intotdeauna voi face Craciunul acasa, alaturi de prieteni si familie!

Zboruri line!

17-18 Februarie 2024 – Curs de pregatire intensiv pentru interviul la o companie aeriana, de 2 zile, la Bucuresti. Este un curs complex, in total 20 de ore de pregatire, in care ne ocupam nu doar de pregatirea ta pentru interviurile de angajare la Emirates, Wizz Air, Qatar Airways, Etihad, Saudia Airlines, Ryanair, de simularea si rezolvarea probelor interviurilor dar si de realizarea CV-ului. Pozele profesionale le realizam tot impreuna la studioul foto si sunt incluse in cursul de pregatire. Oferim feedback individual si te ajutam sa iti imbunatatesti nivelul conversational de limba engleza. Detalii si inscrieri curs, aici: https://www.cumajungistewardesa.ro/curs-stewardesa/

Daca vrei sa te pregatesti online, one to one, alaturi de Cristina Toader, fosta stewardesa Wizz Air & Emirates si Project Manager Cum Ajungi Stewardesa, sa simulezi impreuna cu ea toate probele si toate etapele recrutarii, scrie-ne pe office@cumajungistewardesa.ro sau scrie-ne si suna-ne la 0723156404 (Whatsapp). Vom programa impreuna, in functie de programul tau, o sesiune individuala, online sau fata in fata!

The post Jurnal de calatorie. Piata de Craciun de la Viena first appeared on Cum ajungi stewardesa.

S-a terminat vacanta. Am revenit pe plaiurile mioritice plini de energie, optimism si buna-dispozitie. Am ramas datoare cu ultimul episod din Jurnal de calatorie, episod care relateaza contactul nostru cu capitala Santa Cruz de Tenerife dar si zborul de retur. Daca vrei sa citesti intreaga noastra aventura in Tenerife, o poti face aici: https://www.cumajungistewardesa.ro/jurnal-de-calatorie-episodul-2-tenerife-spania/

Asadar, miercuri dupa-amiaza am ajuns in capitala. Situat in zona de Nord-Est, Santa Cruz de Tenerife este un oras absolut adorabil. Cladiri inghesuite, strazi inguste, terase la fiecare colt de strada, aglomeratie. Infrastructura este suparator de bine pusa la punct, spaniolii par sa nu aiba nicio grija si o viata linistita pe mica insula din Oceanul Atlantic. Orasul nu te duce cu gandul la o capitala clasica, ci tot la un oras turistic, unde zumzetul incepe dupa ora 20.00, cand vremea se mai racoreste si spaniolii incep sa iasa la terase. Ne-a impresionat zona veche dar si portul Santa Cruz, locurile unde poti lua pranzul/cina, artera pietonala plina de magazine dar si privelistea panoramica pe care o aveam de la ultimul etaj al cladirii unde eram cazati. Ca si o comparatie cu zona de Sud, unde ne-am petrecut primele 5 zile ale vacantei, Nordul este mult mai verde si uneori soarele se mai ascunde prin nori.

Din Santa Cruz am ajuns foarte usor la vestita plaja Las Teresitas – plaja cu nisip galben, adus special din Sahara, care intrece orice asteptari. Desi auzisem ca e aglomerata si vantoasa, am avut noroc si de parcare libera, si de vreme superba. Peisajul este fabulos, nu sunt valuri (exista un dig special facut, care opreste valurile) si vezi pestisorii inotand pe langa tine, prin apa.

La doar 30 de minute de capitala este si Loro Park, un fel de gradina zoologica a papagalilor, delfinilor si balenelor, un loc plin de culoare, veselie si show-uri. Cu doar 25 de euro/zi ai sansa sa vezi spectacole live cu delfini sau balene, sa analizezi peste 350 de specii de papagali sau sa vezi ursi panda rosii, simbolul parcului, acestia fiind destul de rari in lume. Am petrecut acolo 6 ore, timp in care ne-am plimbat, am luat pranzul si am vizitat Fundatia Loro Park.

Ne-am oprit si in Orotava, un orasel parca uitat de lume, mic dar cochet, pe ale carui strazi merita sa te pierzi iar restul zilelor, pana duminica, le-am petrecut pe plajele din jurul capitalei si la restaurantele cochete unde am servit cel putin 10 feluri de tapas-uri diferite, dornici sa simtim gustul Spaniei.

Duminica dimineata am plecat spre casa. Nu am mai avut zbor direct, asa cum a fost la dus. Am ales zborul cu TAROM, cursa operata de Air Europa pe un segmet si Tarom, cu escala in Madrid. Am avut ocazia sa zburam pentru prima oara cu 2 avioane identice, noi amandoua: B737-800. Cele 2h20minute din Tenerife pana in Madrid au trecut rapid cu Air Europa: avionul plin ochi, nu gaseai niciun scaun liber. Stewardesele, zambitoare, au facut service-ul rapid apoi i-au lasat pe turistii bronzati sa mai doarma cateva minute, semn ca ora de check-in era totusi prea matinala.

In Madrid am avut o escala scurta, de 1h30minute si am ajuns la cursa RO461 Madrid-Bucuresti, cu Tarom. Echipajul, romanesc, ne-a intampinat zambitor la intrare. Stewardesele purtau uniformele noi TAROM, care chiar arata diferit si mult mai bine. Avionul mirosea a nou, iar scaunele din avion, de piele, pareau abia folosite. Nu am avut ecrane pentru safety-video si am constatat cu stupoare ca traducerile din engleza in romana, care sunt scrise atat la iesirile de urgenta cat si la toalete, aveau greseli mari de gramatica (virgula intre subiect si predicat) sau traduceri total eronate. Dar…am trecut cu vederea si ne-am bucurat de zbor. Pasagerii deja nu mai erau doar turisti veniti din vacanta, prea bronzati sau cu nisip pe picioare. Erau romani de toate felurile, plecati in Spania la distractie, cu business sau in vacanta. Asadar service-ul s-a facut rapid si am avut timp 3 h15 minute sa ne bucuram de privelistea superba de deasupra Marii Mediterane.

Cam asta a fost aventura noastra in Tenerife…demult nu am mai fost plecata 10 zile undeva, si am reusit sa ma deconectez cu adevarat. Acum, am revenit acasa unde ne reluam activitatea la foc continuu, cu articole, interviuri si informatii rapide si obiective pentru toti cei care isi doresc o cariera de insotitor de bord.

Zboruri line!

The post Jurnal de calatorie. Episodul 3: Tenerife, Spania first appeared on Cum ajungi stewardesa.

Vineri am ajuns in Tenerife. Binemeritata vacanta este abia la jumatate dar simt ca suntem plecati de cel putin o luna. Asta e sentimentul pe care ti-l da o insula in mijlocul Oceanului. Ramasesem datoare, dupa ce v-am povestit cum a fost drumul pana in Tenerife (despre care puteti citi aici: https://www.cumajungistewardesa.ro/jurnal-de-calatorie-episodul-1-tenerife-spania/) cu restul aventurilor noastre pe insula Spaniola. Asadar, iata cum ne petrecem zilele in Paradis.

Prima zi am petrecut-o pe plaja cu nisip negru, vulcanic, din Los Gigantes. Nu e perfect amenajata, multa lume vine cu prosopul si umbrela de acasa si se aseaza unde gaseste loc. Sezlongurile (putine la numar) costa 3 euro/zi dar lumea nu se „omoara” sa aleaga aceasta varianta. Los Giganes se afla in Vestul Insulei iar peisajul este superb: nisip negru, munti stancosi si oceanul involburat.

Am petrecut dimineata acolo iar dupa-amiaza am mers mai la sud, la Playa Arena – tot o plaja cu nisip negru, unde am facut planul pentru zilele urmatoare. Vacanta ne-a dus mai departe, pe drumul serpuit catre satul Masca. A fost, probabil, cel mai frumos drum de acest fel parcurs vreodata. Strazile foarte inguste (abia incap 2 masini), serpuite, duc catre satul pierdut cu doar 99 de locuitori, care servea pe vremuri ca adapost al comorilor piratilor. Privelistea seamana cu faimosul Machu Picchu si ajuns la capatul drumului, pe crestele muntilor, auzi linistea si fiecare gand pe care il ai, fiind unul dintre locurile incarcate pozitiv. Doar vantul puternic de pe drum te da putin peste cap, insa uiti rapid de el cand ajungi sa vezi peisajele magnifice.

Luni ne-am trezit devreme si am parcurs, tot cu masina, drumul catre Vulcanul Teide. Am trecut prin canion si am urcat la 3800 de metri, pentru ca Teide este cel mai inalt vulcan din Europa si al treilea din lume, dupa vulcanii din Hawaii. Privelistea iti taie rasuflarea, si la propriu si la figurat, fiindca urcusul se face rapid, cu telecabina, iar aerul la 3800 de metri e destul de rarefiat si risti sa ti se faca rau, rapid.

Am „bifat” pe lista si Costa Adeje (probabil cel mai elegant loc pana acum) cu o influenta arabeasca puternica, faimoasa Playa de Los Americas – locul unde tinerii se distreaza pana la rasarit (care nu m-a impresionat in mod deosebit fiindca plaja este absolut normala iar distractiile nocturne isi lasa amprenta prin gunoaie si mizerie, pana la pranz) si Siam Park – parc acvatic de distractii, extrem de aglomerat, in care singurul lucru care mi-a placut a fost piscina cu valuri care a creat isterie in randul copiilor.

Ne-am oprit si la El Medano – cea mai lunga plaja din Tenerife (aprox 2 km) si am incheiat astfel vizita partii de Sud-Vest a insulei. Astazi ne mutam in Nord, in capitala, urmand sa vedem Puerto de la Cruz, Santa Cruz de Tenerife, Loro Park si plaja cu nisip galben, din Sahara. Concluzia, pana acum? Clar merita mai mult de 24 de ore in aceasta destinatie in care temperatura este constanta tot timpul anului (26 de grade) si in care la fiecare masa poti sa alegi calamari, caracatita, fructe de mare si peste proaspat sau fructe extraordinar de dulci (banane, fructul pasiunii, mango, etc) sau faimoasele dulciuri spaniole, pastel de nata!

Ne continuam aventura si ne „auzim” din nou, in weekend, cu concluziile finale pentru o vacanta reusita in Tenerife!

Zboruri line!

The post Jurnal de calatorie. Episodul 2: Tenerife, Spania first appeared on Cum ajungi stewardesa.

Si-am plecat in vacanta. In sfarsit cateva zile pe o insula pe care nu ajunsesem pana acum. Cand zbori mii de ore si vezi in 2 ani mai mult de 80 de destinatii, e greu sa mai ajungi in locuri noi. Dar, de data asta, am reusit. Tenerife, caci despre aceasta destinatie vorbim, e un colt rupt din rai. Desi insula are 80 de km de la Nord la Sud si 50 de km de la Est la Vest, are multe de oferit. O sa o iau pe rand, si o sa va prezint destinatia in mai multe episoade distincte: cum am ajuns aici (zbor, cursa, echipaj, pasageri), ce vizitam si cum petrecem o vacanta reusita. Nu conteaza ca nu mai zbor, dupa ce am explorat intreaga lume, greu rezist sa nu fiu in calatorii cel putin o data la 5 saptamani.

Asadar, vineri dimineata. Ajungem in aeroport, trecem rapid prin controlul de securitate si cel al pasapoartelor apoi ne oprim cateva minute in Lounge-ul Business de la etaj. Incarcam laptopul, telefoanele, bem un suc si ne luam o apa pentru drum. Ora 13.20. Ne imbarcam pe cursa Wizz Air 3021 cu destinatia Tenerife. Echipajul, extrem de prietenos si profesionist, se misca rapid, face boardingul si reuseste sa inchida usa avionului mai devreme decat ora programata. Din cabina de pilotaj, capitanul (roman), ne anunta ca zborul va dura doar 5 ore si 35 de minute, fata de 6 ore si 15 minute, cat era programat! Am inceput cu o veste buna. Ma gandesc cu groaza la atatea ore de stat in avion, fara sa fac service, fara sa lucrez. Doar…sa stau ca pasager. Pe fiecare zbor lung ma intreb cum am facut jobul de stewardesa si am zburat si curse de 16 ore si ceva…fara sa simt.

Revenind la zbor: avionul, aproape plin. Din cele 180 de locuri de la bord, 159 de pasageri + 6 membri ai echipajului. Colegii de la Wizz (pentru ca tot asa ii numesc), au fost extraordinar de sociabili, prietenosi si si-au facut treaba ca la carte. Safety first, apoi..confortul pasagerilor. Cursa nu e usoara deloc: 5h 35 m la dus, 5 h 20m la intors, plus 30 de minute de stat in aeroport. Fara layover. Si asta e un caz fericit, fiindca daca vantul le e potrivnic sau primesc o alta ruta, duty-ul se intinde pana la 13-14 ore. Pasagerii, in majoritate familii care merg in vacanta, multi copii, toti intelegatori. Pe cursele Wizz se vinde foarte bine, si macar timpul trece mai usor pentru toata lumea asa: sandwich-uri, supe, chips-uri, multa apa si cafea. E de retinut ca pentru fiecare ora de zbor ar trebui sa bem cate 200 ml de apa, asa ca, daca faci un calcul – ies multe sticle de apa.

Dupa primele 2 ore de zbor, deja ne imprietenisem cu toata lumea. Asta e lucrul care imi place cel mai mult pe cursele lungi Wizz Air – povestim cu echipajul, cu insotitorii de bord si pilotii, si dupa 5 ore si jumatate petrecute impreuna, blocati in cilindrul de metal, ne putem declara prieteni.

Privelistea de la 10.300 de metri este fabuloasa. Trecem pe deasupra Sardiniei, Mediteranei, apoi intram pe coasta Africii (Algeria) si traversam Marocul. Iesim din desert si ajungem deasupra insulelor din arhipeleag (Canare, Fuerteventura) si ne pregatim de aterizare. Desi e un vant puternic, avionul sta bine pe pozitii si nu ne scutura prea tare. Cu doar cateva secunde inainte de touch-down aud deconectarea pilotului automat iar aterizarea lina incheie o cursa perfecta, fara turbulente sau incidente.

Am ajuns in Tenerife. Aerul de vacanta ne invaluie rapid. Toti cei din aeroport sunt bronzati, grabiti, cu bagaje, slapi si nisip pe picioare. Afara este ora locala 17.00 si e cald (31 de grade). E putin cam cald, insa ne obisnuim rapid-doar venim de la canicula din Romania. Echipajul ramane in avion si pregateste avionul pentru returul la Bucuresti, iar noi facem planul pentru drum si plecam spre cazare – un apartament fabulos, cu piscina si tot ce am putea avea nevoie pentru un sejur perfect in Tenerife.

Pana acum pot sa spun ca insula mi-a depasit asteptarile: preturi mici, peisaje superbe, oameni linistiti. Ca in fiecare layover atunci cand zburam, incep deja documentarea pentru excursii si vizite, astfel ca deja am planificat o excursie cu barca, 2 vizite la parcuri acvatice si de distractii si vizita la Vulcan si Masca. E ceva mai bine sa stai mai mult de 24 de ore intr-o destinatie, insa nu ma plang nici cu layoverele Emirates pe care le-am avut si care mi-au permis sa vad intreaga lume.

Cam atat pentru moment, las fotografiile sa vorbeasca de la sine si va invit miercuri sa cititi continuarea aventurii noastre din Tenerife.

Zboruri line!

The post Jurnal de calatorie. Episodul 1: Tenerife, Spania first appeared on Cum ajungi stewardesa.

Dupa ce am zburat mii de ore, am calatorii sute de mii de kilometri si practic am vizitat jumatate din glob… e destul de greu sa mai ajung in orase pe care nu le-am vazut inca. Totusi, iata ca de data aceasta am ales un oras  din apropiere, care mi-a oferit un city-break de poveste si de care m-am indragostit la prima vedere: Valencia. Am revenit din Spania acum 5 zile, asa ca vreau sa va povestesc aventura mea de acolo acum, cat inca este proaspata.

Valencia-Spania. Zborul care ne-a dus acolo a fost, ca de-obicei atunci cand alegem Europa – cursa Wizz Air. Aeronava A320 de culoare roz s-a ridicat, ca intotdeauna, la inaltimea asteptarilor noastre. Despre echipaj, nu mai zic…pentru mine, fiecare cursa cu Wizz Air este speciala nu doar datorita fostilor colegi pe care ii intalnesc pe zbor ci si datorita tuturor sentimentelor si emotiilor care ma coplesesc atunci cand imi amintesc de procedurile si regulile companiei. Cele 3 ore pana la Valencia au trecut rapid, astfel ca nici nu am reusit sa discut toate amanuntele noi cu colegii, ca pilotii au si anuntat – Top of Descent. Am avut totusi timp sa remarc pasagerii (in majoritate romani) diferiti de cursele pe care le faceam cu Emirates. De data aceasta avionul era plin de romani care locuiau/munceau in Spania dar si de turisti sau oameni de afaceri. Vanzarile la bord au mers foarte bine, semn ca romanii din strainatate „se respecta” si isi permit un sandwich, un suc, o cafea. Prepare for landing!

Asadar, iata-ne ajunsi pe Costa Blanca, la 25 de grade, pe plajele din Valencia. E lesne de inteles ca am ales acest oras datorita vremii calde si a temperaturilor mult mai mari decat la Bucuresti, in aceasta perioada. Asadar, am avut 3 zile in care sa ne bucuram de vremea frumoasa si linistea spaniolilor.

Pana acum am mai fost in Barcelona si Madrid. Imi plac ambele orase insa sunt extrem de turistice si parca nu simti cu adevarat spiritul spaniol. Insa de Valencia m-am indragostit iremediabil. Un oras viu, colorat, plin de viata. Pentru ca am stat mai mult de 24 de ore (asa cum aveam layover in Barcelona sau Madrid, atunci cand zburam), ne-am facut planul de vacanta pe indelete: prima zi in imprejurimile Valenciei, sa admiram plajele, a doua zi in Centrul Vechi, a treia zi la muzee si Oceanarium.

Zi si facut. Mai jos o sa va las sa admirati peisajele superbe din prima zi (de langa Valencia), plajele perfecte, apa turcoaz, fructele de mare servite pe malul marii. A doua zi am petrecut-o in Centrul Vechi – extrem de aglomerat, unde am trecut pe la Corida de tauri, magazine, Gara Centrala si strazile pietonale.

A treia zi si probabil cea mai interesanta, am petrecut-o in Orasul Stiintelor (orasul nou) unde am petrecut cateva ore la Oceanarium (al treilea ca marime din lume, dupa Vancouver si Osaka) – unde am admirat delfinii, balenele, pinguinii si pestii colorati si linistiti. Am ajuns si la Emisferium unde timp de o ora am urmarit un documentar pe un ecran circular, care te transpune intr-o alta lume. E o experienta inedita si o recomand oricui ajunge in Valencia.

Am incercat mancarea traditionala – de la tapas, paella si fructe de mare pana la Horchata, Sangria si Tinto de Verano. Bucataria spaniola este, de departe, preferata mea si intotdeauna cand aleg o destinatie iberica iau in calcul si acest „plus”. Pe vremea cand zburam veneam intotdeauna cu valiza plina de Jambon si branzeturi traditionale si nu m-am dezobisnuit nici acum, chiar daca gasim si in Romania aproape orice fel de mancare spaniola.

Zborul de intoarcere spre casa a fost la fel de reusit, cu atat mai mult cu cat am povestit cu stewardesele perfect aranjate si extrem de amabile, de la Wizz Air. Uitandu-ma in urma, ma regasesc in fiecare dintre ele si ma incearca un sentiment frumos de fiecare data cand zbor.

Inchei prin a va mentiona ca fiecare calatorie e speciala, fiecare drum, fiecare zbor e diferit. Am vazut intreaga lume, am zburat mii de mile, totul pentru a ajunge sa apreciez, in final, ceea ce este acasa. Totusi, ceea ce ofera jobul de stewardesa (mai ales calatoriile) e special si felul in care te schimba aceasta meserie ma face sa va invit, zi de zi, sa va dati o sansa si sa incercati, macar o perioada, aceasta meserie. Asadar…Zboruri line!

The post Jurnal de calatorie. Valencia, Spania first appeared on Cum ajungi stewardesa.