Interviu cu Anna Ariesan, stewardesa si imaginea TAROM

29 mai 2014
anna

 

Nascuta in Republica Moldova, in vremea comunismului, Anna Ariesan (fosta Leahu), isi dorea, inca de la 6 ani, sa zboare. Matusa sa, stewardesa la TAROM, i-a insuflat dorinta de a deveni insotitor de zbor. Vroia si ea sa vada lumea, sa cunoasca oameni noi si sa isi indeplineasca visele. Astazi, cu aproape 7.000 de ore de zbor la activ, Anna si-a indeplinit cea mai arzatoare dorinta si nu doar ca este insotitor de zbor, dar este si imaginea companiei aeriene nationale.

Cu un parcurs impresionant si cu multa rabdare si tenacitate, Anna este un exemplu pentru multi dintre noi. Demonstreaza in fiecare zi ca daca iti doresti ceva cu adevarat, poti reusi. Si nu trebuie sa te dai batut. Mai jos, ne ofera detalii despre viata ei la TAROM dar si despre „universul” personal si cum poti sa fii cea mai buna.

anna-2

 

Cum ti-ai implinit visul de a fi stewardesa? A fost greu?

Visul de a zbura a aparut cand eram inca un copil. Matusa mea, insotitor de bord la TAROM, venea mereu in vizita si ne aducea cadouri mie si familiei mele. Blugi, cola, dulciuri si alte maruntisuri din strainatate. Ne povestea de locurile in care a fost, de oamenii pe care i-a cunoscut si de minunatiile pe care le-a vazut. Dupa multi ani, desi nu parea deloc posibil ceea ce imi doream eu, mai ales ca era foarte dificil sa pleci din Moldova, mama mea a reusit sa imi faca un cadou deosebit: o bursa de studii, la limbi straine, in Romania.

A fost impulsul care mi-a dat curaj sa sper si mai mult. Drumul nu a fost usor insa, de aici incepea greul, pentru ca facultatea la care ma inscrisese mama era, mai exact franceza-engleza. Eu nu facusem nicio ora de engleza in viata mea, pentru ca in scoala invatasem rusa si franceza, engleza o auzisem doar in serialul Dallas si in melodiile de la radio. Imi amintesc ca aveam un dictionar mic, englez-roman si cand auzeam un cuvant fugeam sa vad ce inseamna. Dupa nici o luna m-am transferat la facultatea de biologie, dar in acelasi timp m-am apucat serios de limba engleza. Stiam ca daca vreau sa ajung stewardesa, am nevoie sa stiu limba.

Am strans bani, si in 2006 mi-am luat inima in dinti si m-am inscris la Scoala Superioara de Aviatie. Am avut emotii mai mari ca la examenul de licenta. Suprinzator a fost ca luasem note bune si la geografie, dar mai ales la engleza. Apoi a urmat simulatorul de la Sofia. Stateam cu inima cat un purice, pentru ca aveam nevoie de viza de Bulgaria (cum era pe vremea aceea), pe care a trebuit sa o obtin in 24 de ore.

Au urmat apoi zborurile de control pe care le-am facut la Blue Air, cu examenele de la Autoritate, si in sfarsit am tinut in mana mult ravnitul brevet de zbor. Atunci am simtit ca facusem cel mai important lucru din viata mea.

anna-6

Insa abia acum incepea partea distractiva, pentru ca eu imi doream neaparat sa lucrez la TAROM. La nici un an dupa ce am obtinut licenta, am aflat ca transportatorul aerian roman face angajari. M-am prezentat la interviu, am obtinut pozitia de stewardesa si cand sa depun actele de angajare, au vazut ca am buletin de Republica Moldova si m-au respins. M-au trimis acasa si mi-au spus sa revin cand voi avea acte de Romania. Apoi a urmat un alt an de asteptare, iar in 2007 am fost chemata din nou la interviu. Inca nu obtinusem buletinul romanesc, insa am reusit acest lucru chiar in dimineata examenului. Interviul in sine a fost foarte usor acum, pentru ca stiam exact ce ma asteapta, insa emotiile legate de acte, au fost de nedescris.

 

TAROM e locul de munca pe care mai toate stewardesele si-l doresc. Chiar si cele plecate peste hotare, si-ar dori sa se intoarca in tara si sa lucreze aici. Cum arata o zi de lucru la TAROM?

O zi de munca nu seamana niciodata cu alta, pentru ca intr-o zi zburam de la 6 dimineata, in alta de la pranz, apoi plecam seara si ne intoarcem a doua zi de dimineata. In plus, nicio cursa nu seamana cu alta. Spanioli, englezi, evrei, italieni, nemti sau arabi, cu totii sunt diferiti, vin din culturi diferite, au mentalitati diferite, dar si caractere diferite.

anna-16

O zi de munca incepe cu prezentarea la aeroport cu o ora inainte de cursa. Echipajul se strange in sala de briefing, comandantul ne prezinta situatia zborului, vremea, iar seful de cabina numarul de pasageri, situatii speciale la bord, pasageri speciali, copii, minori, infanti. Cel mai important este cand se vorbeste despre siguranta de la bordul avionului. Ni se pun intrebari si trecem prin toate situatiile de urgenta care pot sa apara la bord. Apoi plecam spre avion, unde ne preluam atributiile, in functie de pozitia pe care o ocupam in aeronava. Bineinteles ca si echipajul conteaza enorm de mult. Atunci cand ajungem in avion si se inchid usile, devenim o familie. Uitam de cele de acasa si de afara, si ne concentram doar pe zbor. Ne bazam unii pe altii ca sa facem cursa cat mai frumoasa, avem incredere ca totul va fi bine si ca ne vom intoarce acasa cu bine. Urmeaza apoi serviciul pentru pasageri, ne purtam frumos si faceam totul ca zborul sa fie cat mai placut, chiar si pentru cei carora le era frica de zbor. Uneori intampinam turbulente, vreme rea. Cred ca aceasta meserie te formeaza. In primul rand inveti sa respecti mai mult si sa fii mai bun cu cei din jurul tau, inveti sa asculti si sa fii rabdator.

anna-12

 

Esti imaginea TAROM. Cum ai fost aleasa sa reprezinti compania si ce facilitati in plus ti se ofera?

Prima mea aparitie a fost in ziarul Adevarul, in data de 28 Martie 2009. Nu stiu daca am fost aleasa in mod special, insa au urmat o serie de interviuri, evenimente si spoturi publicitare. Am aparut pe panouri publicitare cu ofertele TAROM de pe alte aeroporturi, cat si la targuri de turism. Am mers in multe curse speciale cu presedintele tarii, sau cu fosti premieri. Nu pot spune ca am avut beneficii de pe urma acestei oportunitati de a fi imaginea companiei. Dar pentru mine inseamna enorm acest lucru si este o incununare a carierei mele de stewardesa.

anna-3

 

Ai intalnit personalitati marcante ale vietii romanesti si internationale. Poti sa ne spui cateva povesti despre acestia?

Am avut sansa si norocul sa intalnesc la bord oameni adevarati. Florin Piersic este o persoana foarte relaxata si vesela. Nu este pretentios deloc, chiar din contra, ne-a facut sa radem pe toata durata zborului. Nu-mi aduc aminte sa fi avut pretentii culinare. Cred ca nu a mancat si baut nimic, era mai preocupat sa-mi faca complimente.

anna-11

Am zburat si cu Evgheni Plusenko, un zeu al patinajului. El a fost tacut si greu de abordat. In general imi dau seama de cum este un pasager dupa raspunsul pe care mi-l da cand il intreb daca are nevoie de ceva, mai ales daca este un pasager la bussines class.

Dintre alte nume celebre pe care am avut onoarea sa le insotesc pe zboruri, pot sa mentionez: Horatiu Malaiele, care ma ajuta sa desfac sticlele de vin in bucataria din spate a avionului, Gica Hagi, atletele Monica Iagar si Elizabeta Lipa, fotbalistii Dan Petrescu si Gica Popescu, cu totii amabili, draguti si respectuosi.

anna-7

anna-5

Un privilegiu a fost sa il am la bord pe solistul Albano, care era insotit de fiica sa. Apoi Stela Popescu, insotita de Alexandru Arsinel, bineinteles.

Presedintele Traian Basescu a devenit doar pasager atunci cand s-au inchis usile avionului si pot sa spun ca este un om obisnuit, fara pretentii si foarte respectuos. Imi amintesc ca la o cursa in care l-am avut la bord, de emotii i-am oferit un servetel umed fierbinte. Dansul a zambit si nu s-a suparat.

basescu-1

Un alt politician haios as spune ca este domnul Corneliu Vadim Tudor, care nu mai inceta sa ne spuna nemultumirile pe care le avea, legate de unguri. Pana la urma, chiar daca pasagerul este actor, cantaret, campion, fotbalist sau simplu muncitor, in avion toti sunt oameni care au platit acelasi bilet de avion si care se asteapta ca noi, echipajul, sa le oferim aceleasi servicii, fara sa facem diferente. Tine de formarea noastra si chiar de educatia pe care o avem sa stim cum sa ne comportam, cum oferim, si mai ales in ce masura suntem dispusi sa o facem. Iar la sfarsitul unei curse, cand vezi pasagerii multumiti, coborand zambind din avion, care iti strang mana si te felicita pentru acel zbor, inseamna ca a meritat.

anna-15

 

Care a fost cel mai greu zbor pe care l-ai avut si de ce?

Pentru mine zborurile cele mai grele sunt cele cu decolare foarte devreme. E destul de greu sa nu dormi noaptea de dinainte si sa fii fresh, pentru pasageri, atat de dimineata. Am avut totusi si cateva situatii cauzate de vreme rea sau chiar defectiuni la bord. Pe un zbor cu destinatia Cluj-Napoca, am ratat aterizarea de 3 ori din cauza conditiilor meteo nefavorabile. A fost destul de stresant, mai ales ca ocupam pozitia din fata a avionului, de unde vedeam toti pasagerii, si automat, si ei ma vedeau pe mine. Aveam emotii, zambeam si incercam sa par foarte calma si linistita. Simteam privirile tuturor pasagerilor care ma cercetau, sa-mi surprinda vreun gest de teama sau panica, lucru care nu s-a intamplat, iar dupa aterizarea mult asteptata m-au felicitat toti pentru calmul de care am dat dovada.

anna-8

 

Poti sa fii stewardesa si sa ai si o familie fericita?

Sa vorbesc despre familie este cel mai sensibil dar si emotionant lucru. DA! Este posibil sa ai o cariera in aviatie si sa ai si o familie fericita. Eu sunt un exemplu in acest sens. Este nevoie insa de multe eforturi si intelegere din partea partenerului, dragoste, fara de care nu ar functiona nimic, bunavointa si respect. In cazul meu, pot spune ca zborul ne-a apropiat chiar mai mult, pentru ca sotul meu nu lucreaza in aviatie. Plecarile mele faceau dorul mai intens. Sigur ca nimeni nu-ti garanteaza viitorul langa persoana cu care ai ales sa-ti petreci viata, dar eu sunt o persoana stabila si dedicata. Sunt o familista convinsa si as face orice pentru a-mi mentine armonia si linistea in familie. Acum un an a aparut si Alexander in viata noastra, iar acest lucru ne-a oferit implinirea deplina. Acum nu mai zbor, insa voi reveni la munca in curand. Imi este dor de zbor, de cursele frumoase pe care le faceam, dar trebuie sa recunosc ca daca aceasta meserie mi-ar face familia nefericita, as renunta, cu durere in suflet, la zbor.

anna-14

 

De ce crezi ca acest job este visul a mii de domnisoare?

E o meserie foarte bine „vanduta”. S-au facut filme, s-au scris articole, s-a visat mult. Sa fii stewardesa te formeaza ca om, ca femeie. Devii mai atenta la cum te imbraci, te aranjezi mai mult, ai grija chiar si de comportamentul tau. Eu cand plec in cursa mereu am grija sa arat bine. Si daca plec din casa simtindu-ma bine, automat ca si ziua imi va fi la fel de buna. E si normal sa fie ravnit acest job mai ales daca profesezi la o companie din afara. In primul rand esti ca intr-o vacanta continua. Esti platita sa vezi lumea, pleci intr-o calatorie care nu se mai termina. Vezi locuri noi, ajungi sa ai si preferinte chiar. Unii nu inteleg cand spui ca nu mai vrei la Londra, ca e numai ploaie, ca vrei la Paris, ca parca ai mai sta in Maldive la plaja si tot asa. Cred ca acesta este principalul motiv pentru care multe fete isi doresc acest job. La TAROM, zborurile sunt dus-intors, dar avantajul este ca dupa cursa, urci in masina si pleci spre casa. Cand esti singur, nu ai obligatii, familie sau alte responsabilitati majore, poti pleca sa zbori in afara. Poate fi mai ofertant.

anna-13

Programul de lucru e din nou un detaliu care atrage. Daca intr-un birou, la un program fix ,vezi aceiasi colegi zi de zi, aici ai avantajul ca in fiecare zi zbori cu alti colegi. Pentru mine, fiecare cursa a fost unica. Daca ar fi sa aleg intre a zbura la o companie din afara si TAROM, as alege mereu compania nationala. Visul meu a devenit realitate atunci cand am fost acceptata sa fac parte din echipa acestei companii. Am intalnit oameni speciali, colegi dragi si prieteni de suflet. Am invatat sa iubesc mai mult si sa pretuiesc clipa, sa ma bucur de orice-mi ofera viata, sa zambesc si sa fiu fericita pentru ca in aceasta meserie stii cand pleci, dar nu si cand te intorci.

anna-10

 

banner-mobile

2 Comentarii

  • Reply In 2010 m-am indragostit. Acum am aflat de cine | Mihai Jurca 29 mai 2014 at 10:16 am

    […] “De departe insa, pasagerul meu preferat este fostul premier, Emil Boc. Pe vremea cand era inca primar la Cluj Napoca si zbura cu noi, statea tot timpul pe ultimul scaun din avion, fara sa ceara nimic. Tin minte ca atunci cand a fost numit premier, eram pe cursa de Cluj, iar a doua zi de dimineata a venit la Bucuresti cu noi si dupa multe insistente din partea comandantului dar si a noastra, a echipajului, a acceptat sa stea la bussines class. Nu pot uita aceasta cursa, pentru ca imediat dupa decolare a inceput sa curga apa din toaleta din fata si dintr-o data ne-am trezit cu un mic raulet de apa care curgea pe culoar pana in spatele avionului. Va dati seama ca a ajuns apa si in pantofii domnului premier care s-a amuzat copios.” – fragment din interviul oferit de Anna Ariesan pentru Cum Ajungi Stewardesa. […]

  • Reply oetre 1 mai 2017 at 4:42 pm

    Anna e mult mai drăguță decât „îngălbenita” ofensată… Zău !

  • Comenteaza