Un nou episod din Jurnal de bord cu Andra, stewardesa Etihad, ne duce, virtual, catre capitala Coreei de Sud, Seul. Iata cum a decurs experienta Andrei in acest loc uimitor. Pe Andra o puteti urmari pe  Instagram, pe contul ei: @andra_went_traveling.

” Zboara cu mine in…Seul,

Am ajuns in Seul facand schimb de zboruri, destinatia initiala fiind Manila. In Manila zburasem deja de cateva ori iar de Seul auzisem doar lucruri bune. Este o destinatie cu layover de 35 de ore, intr-un oras frumos, zborul este lung (9-10 ore) dar se desfasoara pe timp de noapte pe ambele rute iar majoritatea pasagerilor dorm aproape tot zborul. Coreenii calatoresc cu bagaje mici, sunt politicosi si linistiti. Cand ne dau inapoi tava de mancare, toate recipientele sunt la locul lor, acoperite cu un servetel curat.

In prima seara am iesit cu o colega in centrul orasului. Coreea este cunoscuta pentru produsele cosmetice de calitate, cu preturi foarte accesibile. Aceeasi masca de fata care in Seoul este 1$, la saloanele de frumusete din Manila este 5, iar in alte tari ar fi chiar mai scumpa. Rafturile magazinelor erau pline si reprezentantii din magazine ademeneau cumparatori oferindu-le produse gratuite.

Schimbasem zborul cu doar cateva zile in urma asa ca nici nu apucasem sa verific vremea. Pentru ca incepuse sa ploua foarte tare, ne-am mutat dintr-un magazin in altul pana am oprit intr-un restaurant. Auzisem de korean barbecue dar era pentru prima data cand vedeam mesele cu gratar in centru, unde primesti ingredientele si iti gatesti singur. La plecare am decis sa incercam si cate ceva din optiunile street food. Eu am ales Gyeranbbang, o paine dulce care are deasupra ou moale. Acest desert se mentine cald fiind tinut deasupra aburilor.

A doua zi dimineata am plecat la palatul Gyeongbokgung. Acesta a fost construit in 1395 apoi restaurat intre 1852-1919, dupa ce razboiul cu Japonia a facut ca mare parte a palatului sa fie distrus in incendii. In cladirea Geunjeongjeon regele se intalnea cu oficiali locali ori ambasadori straini. Tot aici aveau loc ceremonii regale. Interiorul poate fi vazut prin geamurile deschise. Arhitectura este cu adevarat impresionanta, accentul fiind pus pe detalii colorate.

Pavilionul Gyeonghoeru este situat in milocul unui lac, iar design-ul acestuia era considerat atat de special incat contructia aparea mai demult pe bancnota de 10.000 won. Pe premisa palatului se afla si National Folk Museum of Korea unde vizitatorii pot afla mai multe despre cultura tarii si viata dinastiei Joseon. Cel mai mult mi-a placut vestimentatia traditionala care se poarta si in prezent la ocazii speciale. Accesoriile pentru par, gentile, jachetele erau facute din matase cu broderie detaliata. Iti puteai da seama de rangul persoanei intalnite in functie de forma palariei purtate. Camerele erau mici si de obicei aveau putina mobila. Scaunele erau folosite rar. Se studia/manca la mese joase stand pe o patura sau saltea. Mancarea era foarte condimentata (eg. Kimchi, varza iute). Tot in muzeu am aflat despre Hwangap. Cand o persoana implineste 60 de ani, este sarbatorita de rude prin aceasta ceremonie. In Korea se foloseste zodiacul chinezesc. Varsta de 60 de ani a fost aleasa din doua motive:

-atat dureaza pentru ca animalul din zodiac si elementul potrivit (lemn/foc/pamant/metal/apa) sa se alinieze;

– inainte de medicina moderna, persoanele nu ajungeau des la varsta de 60 de ani.

Petrecerea este organizata de copii care vin in fata parintilor de la cel mai mare la cel mai tanar, fac o plecaciune si ofera acestora vin. Mesele sunt pline de dulciuri si fructe si se asculta muzica traditionala.

Obositi dupa vizita la palat, un grup de copii s-au intins pe jos intr-o camera a muzeului. Tin minte ca nici mie nu imi placeau foarte mult muzeele cand eram de varsa lor, preferand sa ma joc afara. Din fericire pentru ei, la iesire se afla un parc pentru copii. Langa acesta, cateva constructii specifice pietelor coreene din anii 70, printre care si un salon de barbierit, un restaurant si o farmacie (unde inca se foloseau ca remedii produse din plante uscate).

Mergand fara o directie anume, am ajuns din noroc in districtul Insadong, plin de galerii moderne, ceainarii, magazine care vand portelan, harti presate manual, sculpturi. Este o zona unica in Seul care imbina perioadele traditional si modern. Aici se afla cea mai veche ceainarie din oras precum si cea mai veche biblioteca. In mall se tin workshop-uri cu lectii de pictura, olarit si alte activitati asemanatoare.

Tot aici am vizitat si Alive Museum . Expozitie care include Object Art si Trick Art, create sa interactioneze cu publicul, oferindu-le o experienta 3D. Iluzia optica face sa para ca vizitatorii sunt o parte din tablourile expuse. Un fel de Madame Tussauds dar mult mai amuzant.

In doar cateva ore, Seoul m-a surprins placut si astept cu nerabdare sa ma intorc.”

Zboruri line, Andra!