Am revenit dintr-un citybreak de 4 zile in Italia. Fiecare calatorie cu avionul, catre o destinatie din lume, ma duce din nou cu gandul la perioada in care stateam mai mult in avion sau in hotel decat acasa, in Dubai. Fiecare zbor imi aminteste ca avionul ma face sa ma simt ca acasa, oriunde m-ar duce si ma transpune intr-o alta stare, cat ai clipi! Asadar, ca in fiecare marti, calatorim virtual intr-o destinatie din lume!

Am ales, asa cum fac intotdeauna cand zbor in Europa, sa calatoresc cu Wizz Air. Am fost rapid surprinsa placut sa constat ca pe zbor erau multi dintre fostii mei colegi, care m-au facut sa ma simt din nou ca acum 5 ani cand eram si eu parte din echipa. Echipajul a fost extrem de amabil, saritor, a respectat absolut toate regulile de safety&security dar a si asigurat, zambind, confortul tuturor celor 212 pasageri din avion. Am zburat prima oara cu noua aeronava Wizz Air – Airbus 321. Un avion mai mare, abia achizitionat (mirosea inca a nou), cu noi proceduri si mai multi stewarzi la bord. Un zbor lin care a trecut rapid. Nici macar nu am avut timp sa remarc pasagerii, care mai de care mai aranjati, pregatiti pentru un city break in capitala modei, Milano.

Asadar, iata-ma ajunsa in Milano, de unde, dupa o zi la Duomo, porneam spre Cinqueterre. Ziua petrecuta la Milano a fost exact ca layoverul Emirates: am mers la Duomo, am mancat paste si lasagna in Piata, am hranit cativa porumbei si am facut o mini sesiune de shopping. Seara, ne-am urcat in tren si am pornit spre La Spezia.

Cinqueterre e o zona pe care o „faci” intr-o zi. Cinci sate mici, colorate, cocotate pe crestele stancilor. Riomaggiore, Manarola, Cornigla, Vernazza si Monterosso. Am ales sa mergem sa le vedem, cu barca. Nu sunt niciodata adepta traseului simplu sau clasic. Asa ca, am avut parte de soare si o priveliste minunata, pe tot parcursul zilei. Prima oprire a fost in punctul zero al zonei, orasul care mi-a si placut cel mai mult, de-altfel: Porto Venere. La fel de colorat si elegant, dichisit si cu multe terase, locul te imbie sa petreci cateva ore in soare, admirand imprejurimile si sutele de turisti care vin, zi de zi, sa admire locurile.

Apoi, fiecare oprire in satele Cinque Terre are farmecul ei. Chiar daca unele sunt mai mici sau mai mari, mai sus sau rasfirate pe orizontala, toate au acel „ceva” care te imbie sa revii. Sunt legate intre ele prin Via DelAmore, un drum ingust, chiar pe coasta, pe care te poti plimba dupa bunul plac.

Zona e plina de terase unde poti sa mananci fructe de mare, calamari, peste sau paste/pizza. Preturile sunt extrem de bune, acceptabile si inchei perfect vizita cu o bere locala sau o Gelato italiano. City break-ul nostru s-a incheiat cu inca o tura de vizite, de orase asemanatoare in zona – Rapallo, St.Margherita si Portofino, acestea urmand acelasi tipar ca si cele 5 faimoase sate. Cladiri vechi, colorate, dispuse pe coastele stancilor, alaturi de un albastru smarald si sute de iachturi parcate in port. Zona aceasta (pe care am facut-o a doua zi) este ceva mai scumpa si mai „fitoasa”. Se vede de la oamenii de pe strada la preturile de la terase. Insa, este la fel de atragatoare ca intreaga zona Liguria.

La final, am revenit in Milano unde am zburat inapoi spre Bucuresti tot cu Wizz Air. Alti colegi, la fel de amabili si saritori, alta avion A321, tot nou, tot cu proceduri schimbate. Zborul a fost lin si a trecut rapid, astfel ca nici nu am avut timp sa ma dezmeticesc. Dupa inca un city break nu pot decat sa trag concluzia ca zborul e cel care ma incarca, ma face sa plutesc si sa ador calatoriile in orice colt al lumii si cu orice ocazie, nu doar ca stewardesa.

Zboruri line!